Era in toamna in care murise tata,prima zi de gradinita, n-am s-o uit niciodata.O vad pe mama in cadrul usii,dupa ce eu m-am asezat in prima banca.Zambea printre lacrimi,era nalta,dreapta si frumoasa si plina de durerea pierderii sprijinului ei ,tatal meu.Imi zambea caci eu hohoteam de plans, cu ochii agatata de imaginea ei.Nu vroiam sa raman fara mama,nu concepeam c-o sa ma lase acolo ...singura si plangeam de mama focului.In rest,nu-mi amintesc nimic.Doar atat si este suficient.
La prima serbare de sfarsit de an eram "chichita",adica gatita cu hainute de matase,un laibar=vesta de culoare bleu peste o bluza de panza fina.Eram trista,nu-i asa?
Nu stiu cum s-a facut caci in mai toate pozele de scoala eram langa "tovarasa",pe cand eu eram o timida nebagacioasa ,probabil doamnele mele diriginte ma luau langa ele.
Pentru mama,tata,tata,sora,bunicii,unchiul si pentru bunica sotului meu pe pamantul careia am facut noi doi casa,pentru tatal lui si toate neamurile noastre care nu mai sunt cu noi,decat in suflete.Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Va puteti imagina ce balet fac eu printre ele???Si cat este de greu sa stau aplecata cateva ore cu o surubelnita in mana dreapata si cu stanga sprijinita de punctul lui Galilei,ca sa ma echilibrez si astfel sa scormonesc pamantul din fiecare ghiveci,ca sa aerisesc radacinile si ,astfel,sa se dezvolte???
Trebuie sa stiti ca si la plante ca la toate vietuitoarele,radacinile sunt de o importanta covarsitoare.De ce scriu eu acum pe un blog despre mama,copilarie si gradina? Pentru ca am radacinile in mine si mi-e teama sa nu creasca invers...asa ca le hranesc,aerisesc si las sa se dezvolte normal,ca la plantutele mele dragi.
Ma uit la ele ca la niste bijuterii,la fiecare in parte,sa vad daca le este bine,daca le place,daca au confortul necesar.Ma scol noaptea sa vad daca in balcon nu este prea frig(sub 10 grade...sufera),ziua ma uit daca au destula lumina si caldura.Intro zi ,pe la 10 dimineata ,fiind geamul inchis ,se facura 40 de grade si ele saracutele se ofilisera nitel.
Fireste ca toate astea cu un scop final....FRUCTUL,care trebuie sa-mi incante si privirea.
In a doua poza este rasad de busuioc.Simtiti mirosul?
Era in toamna in care murise tata,prima zi de gradinita, n-am s-o uit niciodata.O vad pe mama in cadrul usii,dupa ce eu m-am asezat in prima banca.Zambea printre lacrimi,era nalta,dreapta si frumoasa si plina de durerea pierderii sprijinului ei ,tatal meu.Imi zambea caci eu hohoteam de plans, cu ochii agatata de imaginea ei.Nu vroiam sa raman fara mama,nu concepeam c-o sa ma lase acolo ...singura si plangeam de mama focului.In rest,nu-mi amintesc nimic.Doar atat si este suficient.
