Hahahahaha,imi vine sa rad cand imi dau seama pe masura ce postez,ca si alunul e tot de la ai mei,din copilarie l-am adus ,sub forma de alune,fireste.Nu era toamna sa ma intorc eu aici de la parintii mei sa nu aduc si o traista de alune.Si doar dupa ce dragii mei parinti nu mai erau acasa la noi...se mutasera la Domnul,abia dupa aceea m-am gandit sa pun in pamant alune,ca sa am si aici aluni.Si am.De 2 ani a inceput sa rodeasca.Alunele de anul trecut mai sunt in camara...ma uit la ele cu lacrimi in ochi si-mi amintesc de mama,de tata,de surorile mele si de casa parintesca.Nimic, mai mult decat aceste alune, nu-mi induce o stare de nostalgica melancolie,imbinata cu regretul ca totul a trecut prea repede.
In prima poza e unul mic,rasarit sub alunul mare care face rod de vreo 2 ani si mutat sub vie,langa gard.La multi ani alunule mic si sa ai noroc sa nu te scoata cei care vor locui aici cand noi nu vom mai fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu