marți, octombrie 28
luni, octombrie 27
ACASA
Acesta este unul din paradoxuri:cu cat iti doresti mai mult sa pleci de acasa,cu atat mai mult vrei sa revii si sa te bucuri, de ceea ce ai lasat in urma, fara sa intorci capul.Asa sunt eu:plec,... ca sa am de unde sa ma intorc,sa constat ca asa cum este acasa nu este nicaieri.Plec, ca sa ma incarc ,desi aici este seva mea.De fiecare data simt acelasi lucru,de fiecare data abia astept sa ma adun, din nou, in matca mea si de fiecare data acest AL MEU este mai frumos,mai profund,mai atragator si mai linistitor decat fusese inainte de plecare.Ce vreti...,asta este impresia mea si cu ea traiesc.
SUNT ACASA ,am mult de lucru,dar si dorinta de a face tot ce trebuie.Am si amintiri proaspete, care, mai tarziu, vor deveni motive de amuzament.
Dragilor,va multumesc frumos ca m-ati insotit si ,citindu-va comentariile,am avut puterea sa merg pana la capat cu tot ce-am avut de facut.Sunteti prietenii mei,simt ca va pasa de mine si iata ca m-a parasit umorul si ma podideste plansul.He he,asta-i o lacrima de fericire.
Si acum....la treaba cu mine,ca am huzurit destul :)))))))))
miercuri, octombrie 22
O CLIPA.... SI MA GANDESC LA VOI

Sunt aici ,la rudele mele.O sa mai merg si la origini,in Comlosul-Mare, sa simt in nari mirosul de pamant banatenesc.Pentru inca o clipa ma voi simti copilul care-am fost si cu lacrima voi multumi parintilor mei pentru ca au fost asa si nu altfel.
V-am citit comentariile.Miercurea intru pe net sa vorbesc cu copilu'meu.Azi este miercuri....
Ma gandesc mereu la voi.Va imbratisez si va multumesc.Pa!
sâmbătă, octombrie 11
CALATORIA
Asa arata o strada dintr-un orasel din Japonia
Si asa arata Piata Operei din Timisoara,spre care ma voi indrepta maine,caci porumbeii sunt tare flamanzi...Va imbratisez cu mare drag si ma voi gandi la prietenii mei din virtual.Aveti grija de blogul meu,mai udati cate-o floare,mai maturati cate-o frunza si-apoi ma reintorc si eu.La revedere dragilor!
vineri, octombrie 10
marți, octombrie 7
LASA-MI TOAMNA...., ANA BLANDIANA
Lasă-mi, toamnă...
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
Am obosit
Am obosit sa ma nasc din idee,
Am obosit sa nu mor ;
Mi-am ales o frunza,
Iata din ea ma voi naste,
Dupa chipul si asemanarea ei, usor
Seva racoroasa o sa ma patrunza
Si nervurile îmi vor fi fragede moaste;
De la ea o sa învat sa tremur, sa cresc,
Si de durere sa ma fac stralucitoare;
Apoi sa ma desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilaresc
În care
Se moare
La frunze.
ANA BLANDIANA
Am obosit sa nu mor ;
Mi-am ales o frunza,
Iata din ea ma voi naste,
Dupa chipul si asemanarea ei, usor
Seva racoroasa o sa ma patrunza
Si nervurile îmi vor fi fragede moaste;
De la ea o sa învat sa tremur, sa cresc,
Si de durere sa ma fac stralucitoare;
Apoi sa ma desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilaresc
În care
Se moare
La frunze.
ANA BLANDIANA
duminică, octombrie 5
Abonați-vă la:
Postări (Atom)