Sunt aici ,la rudele mele.O sa mai merg si la origini,in Comlosul-Mare, sa simt in nari mirosul de pamant banatenesc.Pentru inca o clipa ma voi simti copilul care-am fost si cu lacrima voi multumi parintilor mei pentru ca au fost asa si nu altfel.
V-am citit comentariile.Miercurea intru pe net sa vorbesc cu copilu'meu.Azi este miercuri....
Ma gandesc mereu la voi.Va imbratisez si va multumesc.Pa!
Iote, a venit la verificare! Pai, da cum sa nu fim pe aici? Sunt toate la locul lor!
RăspundețiȘtergereNe e dor de tine Eli! Cand te intorci?
Iubita mea...,inca nu stiu.Dar ,ce curioasa esti!!!!hahahahaha!
RăspundețiȘtergereŞedere plăcută
RăspundețiȘtergereîncarcă bateriile alea cu ce ţi drag,totdeauna-i benefic să faci cîte-o schimbare de peisaj,cîte-o întoarcere,să poţi duce cotidianul şi rutina
să-ţi fie sănătoşi cei dragi ... şi TU să te bucuri de ei şi de "vacanţă"
Te imbratisez draga Elisa. Ia cu tine tot ce poti din ce a mai ramas. Nu e bine cand omului ii lipsesc parti din esenta proprie :)
RăspundețiȘtergereDraga mea, e drept ca mi-e dor de tine dar in acelasi timp ma bucur ca esti pe meleagurile natale, ca respiri aerul si bei apa copilariei tale incarcandu-te de forta necesara continuarii calatoriei cat mai lunga si mai frumoasa in aceasta viata.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu drag , sa te intorci cu bine.
hei, venisi ori ba?
RăspundețiȘtergereElisa,eu iti simt lipsa, trebuie sa recunosc.
RăspundețiȘtergereSa-ti fie bine, acolo, la obarsii...
ieri. mahmur fiind, recunosc! am coborat cu greu din patul moale si am iesit afara. toamna era acolo si ma astepta, blanda si surazatoare. m-a dus in parc si mi-a aratat frunzele ei. unele inca verzi, altele maronii. multe galbene si rosii. ca fluturii de colorate. am stat intins pe pamantul moale si am privit cum zboara frunzele fluturi din copaci. am pasit pe covorul proaspat tesut de frunze si am simtit in nari mirosul frunzelor de nuc. mirosul copilariei mele
RăspundețiȘtergereJudge,
RăspundețiȘtergereatat de tanar si deja te gandesti cu melancolie la copilarie??? Hmmm,tanar si intelept. :)
Zinca,
sunt aici, vesela si dispusa la povesti,amintiri,trairi....,la viata. :)
Manole,
da,sunt si voi fi.Te astept. :)
Gina,
da,am facut toate astea,mai putin cu apa.Am o poveste cu apa...,incredibila,dar banateneasca in toata regula.Imi este rusine sa o spun,fiind si eu banateanca,dar de...,ma voi ascunde in spatele ardelenilor,care-s si mai ospitalieri,mai ales cand e vorba de apa de izvor. :))))
Laura,
cand ma duc acolo,doar sufleteste ma re si re si re-intregesc,de fiacare data.A fost bine. :)
Cella,
este uimitor cat de mult uneste departarea!!!Nu-i asa??Asta este un alt paradox la care m-am gandit in ultimul timp. :)