Eu cu mine

Bloguletule drag...ce dor mi-a fost de tine!Te-am cautat peste tot,am blogindat pe la unii pe la altii,ceva nu se leaga,nu mai puteam scrie,nu ma imbia nimeni s-o fac,sa scriu,sa postez.Acum stiu ca te-am cautat pe tine blogul meu drag,pe tine te cautam peste tot si tu erai in camera alaturata.Tu, care ai aparut in viata mea ca o jucarie,ca tu stiai cum imi faceam eu jucarii din stiuleti de porumb copt.Desfaceam ghijele,apoi le impleteam in doua codite....ohohohoho,dar nu vreau sa ma plang,era atat de bine,ii aveam pe toti cei dragi, care aveau grija de mine, langa mine,eram rasfatata familiei,cea mai mica si...n-am primit decat o singura palma de la bunica-mea,meritata de altfel,caci ma strambasem in spatele ei si ,probabil, ma vazuse in oglinda geamului de la usa,ca altfel...de unde sa fi stiut?Da,nimeni nu m-a certat,eram un copil cuminte,muncitor si era atat de bine sa te stii ocrotita,oricat erau de grele acele vremuri eu nu m-am simtit niciodata in nesiguranta,nu-mi amintesc sa-mi fie fost foame de lipsuri.
Azi am sters praful de peste tot si asa am dat de tine.Erai atat de prafuit!Uitasem de tine,insa cand frecam de zor aragazul,cu spuma din aia Sano ca sa scot arsurile ce-l inundasera si pe el ,pe aragazul nou-nout,chiar de la prima incercare,ca uitasem ce multa coca am framantat,ziceam ca sa fac si niste colacei,dar ...dupa ce vorbisem doua ore cu copilasii nostri dragi si apoi cu sora mea,ca era Ajun de Craciun,deci eram atat de...imbibata cu fericire,eram multumita,fericita,de parca intalnirile erau reale si uitasem,dadeam mecanic din maini,am facut 3 paturi si asa,fiind prea mari ruladele de dinainte de a creste,cand au inceput sa creasca s-a crapat una,a explodat,s-a intors palaria ei la 180 de grade si macul imbibat cu zahar si stafide a inceput sa curga.Pai eu puteam sa opresc dezastrul,sa scot tava,sa curat imediat si gata,dar s-ar fi compromis placinta si asa am lasat pana s-a copt placinta si ars scursura,care s-a facut ca sticla.Ce sa-ti spun...cu toate ca cine mi-a recomandat SANO era foarte sigura pe ce zice,mie nu mi-a iesit chiar asa,caci nu vroia sa se inmoaie deloc.Am reluat de cateva ori procesul de curatire si pana la urma,ce crezi tu bloguletule ca am facut??Am ras cu cutitul de la serviciul de tacamuri,asa m-am gandit,sa nu afecteze smaltul si nu l-a afectat.Da,toata ziua am sters praful,am curatat aragazul,chiuveta din bucatarie si am mai curatit pe soba,ca erau multe lucruri inutile,le-am dat la gunoi,am aerisit spatiul din jurul aragazului si apoi am pus laptele la fiert,am pus si de-o mamaliga,ca branza burduf era,asa ca,dupa ce am si mancat de pranz am plecat in oras,ca-mi spusese o vanzatoare ca azi "baga marfa" si eu cautam o bluza pentru Andreea mea,cand o veni acasa,adica aici in Romania,sa le dau si eu ceva copiilor mei.Asa ca ne-am dus amandoi,am luat bani si pentru ghete,ca al meu a vazut ieri niste ghete faine si azi le-a gasit.Oooo...ce faine ghete si-a luat,scumpe,cu peste 2oo lei,adica 2 milioane,cum zice lumea,dar sunt si imblanite pe dinauntru.Niste ghete de ghete,a spus vanzatoarea ca-s de la Iasi.Si asa,ca intr-o doara,dupa ce luasem si un pulover pentru al meu,de lana si cu fermoar,ca o jacheta,zic...,uite asa,vanzatoarei,eu ma bucur pentru altii(ca al meu cam facea mutre,nu..el nu stie sa se bucure nici dintr-o pereche de ghete misto  ),ca mie nu-mi luasem nimic.Dar vanzatoarea si al meu,ca un facut...m-au facut si pe mine cu o pereche de cizmulite,cu toc ortopedic,din piele,da...cum altfel,cu fermoar pe interior si asa,mai mult ca botinele arata,ca-s scurte,pana deasupra gleznei.Le voi purta cu maxi,sau cu pantaloni.Nu ca n-as fi avut,dar asa,sa am si eu ceva nou ,ca asa se zice,sa te imbraci/incalti cu ceva nou in noaptea trecerii dintre ani,ca asa-i bine.M-am intins la vorba,eu cu mine,adica cu tine blogule drag si as fi pus si poze cu ce-am cumparat acum in prag de anul nou,cu ce ne-am innoit si noi ,dar sunt sigura ca nu ma lasa,zice ca mi-am depasit cota de Giga si gata.Acum,ca am vorbit cu tine ma simt mult mai bine,imi amintesc cum scriam eu felicitari si scrisori,le scriam in versuri,cateodata si atata bucurie imi facea aceasta ...comunicare,incat era deajuns.Nu le trimiteam,le gaseam prin sertarele cu poze si scrisori,cand ma napadea singuratatea si cautam prin ele.Ba mai mult,odata,hahahah,i le-am dus mamei acasa, eu cand am fost la ei si i le-am dat atunci si am ras si ne-am amuzat,na ca ce ispravi am mai facut si eu...scriu si ei nu afla niciodata ca le-am scris,ca mie atat imi ajunge,sa le spun eu lor,mai departe,pentru mine nu conta.Asa fac si acum si uite ca deja ,nu numai ca am zambit ,ba am si ras.Cine spunnea asa:  "cand vezi ca nu mai poti,ca-ti este dor,ca-ti este greu,pune mana pe pleivas si da din EU"