1 Noembrie,Ziua Mortilor

Scriu despre mine ,dar si despre familia mea,atat cat consider eu ca este necesar, pentru ca, atunci cand noi nu vom mai fi, urmasii nostri sa afle cate ceva, despre trecutul lor.Asa ca, azi scriu pentru ca este o zi importanta pentru noi toti, traitorii, care avem pe ai nostrii...dincolo. Cu o zi inainte de a-mi vizita parintii si bunicii,rudele la mormintele lor mi s-a-ntamplat o chestie care m-ar fi doborat psihic si mi-ar fi luat pofta de viata pentru mult timp de-atunci incolo.Am plecat ,insa,dis de dimineata(desi noaptea respectiva nu am putut dormi,normal) spre Comlosu-Mare via Biled.Aveam emotii ca si cand ma duceam acasa s-o vad pe mama,sa-i duc un bilet de loto tatalui (el doar atat astepta de la noi...cate un bilet la loto :) ) si de la gara,chiar am luat-o pe drumul bine cunoscut,batatorit de noi si de parintii nostri in zecile de ani cand ne intalneam si cand ne desparteam.Pe drum mi-am amintit o multime de intamplari de-ale mele,cum am tinut eu trenul in gara vreo zece minute, ca uitasem puiul fript in frigider si tata s-a intors de la gara,cu bicicleta, sa ni-l aduca.Era sef de gara fiul unei vecine si nu ma putea refuza,asa ca n-a dat drumul la tren pana nu s-a intors tata cu puiul fript,ca deh...,mergeam pana la Fagaras,aveam copilul mic,trebuia sa avem mancare de drum.Doamneeeee...,cat ne-am mai distrat ,pe urma,cu totii,povestind acest episod,de fiecare data.Asa a ramas vorba, pe care mi-o spunea cate unul din ai mei,sau prieteni:pai ceee???...ai tinut tu trenu-n gara sa-ti aduca puiul,daramite..... :)))))
Alta isprava de-a noastra, cu trenul, este aceea cand am ramas in tren,fusesem la vagonul restaurant,imbracati la talie,ca era cald in trenuri pe vremea aia si cand ne-am intors la vagonul nostru...ia-l de unde nu-i.Am ramas stupefiati ,sa aflam ,ca ultimele 2 vagoane ramasesera la Sibiu,iar la caserie, nici vorba sa ne spuna asa ceva.Ha ha ha ha ha....,va inchipuiti cam cum era,aveam la noi doar poseta mea si imbracati de ...interior,ca paltoanele si bagajele erau in vagonul de la Sibiu.Ma rog,ne-am descurcat de minune,am anuntat imediat pe seful de tren,acesta a sunat la seful din Sibiu,totul s-a recuperat intact,noi am coborat la Sebes-Alba ,am luat primul tren spre Sibiu,ne-am recuperat hainele de iarna si bagajele si cu aceleasi bilete am luat rapidul de Curtici.Eiiii...,sa se intample acum asa ceva,ce ziceti???am mai gasi ceva??Mda....
Ziceam ca-mi aminteam, in drumul spre casa ,aceste intamplari si cate altele si ma minunam de balariile, care se inaltau in calea mea pe poteci stiute,cu case locuite,ingrijite,strazi maturate si femei vorbarete, la porti.Nimic din toate astea nu am mai gasit.Cum ziceam,satul meu parca era parasit,din loc in loc era cate-o casa mai ingrijita,locuita deci,dar majoritatea erau....ca fabricile ce le vedem noi prin toata Romania,care nu mai functioneaza....,ca dupa razboi.Trist,tare trist,dar nu m-am lasat induiosata,fiindca stiam ,ca fusesem acum 2 ani la casa noastra ,a doua oara vanduta,reparata si ingrijita si atunci am avut un sentiment de bine.Deci merg cu speranta ca voi bate la usa femeii aceleea si voi schimba cateva vorbe cu ea. La coltul strazii este la poarta o femeie pe care o salut,ii spun cine sunt si o intreb de lumea de pe strada noastra,cine mai traieste dintre vecinele mamei mele...doda Ana,Dodita maistorita,doda Lena....Femeia spune ca ma stie,ca doar era si ea pe acolo cand murise tata...,ma rog,eu nu-mi aminteam,venise pe strada mea mult dupa ce eu plecasem de tot,dar binevoitoare tare,m-a lasat s-o si trag in poza si m-a pus la curent cu tot ce intrebasem. Ajungand la casa noastra m-am concentrat pe camera digitala,ma rugam sa nu mi se termine bateria ca uitasem sa le iau pe cele de schimb.Nimeni nu mai era acolo,plecasera si ei sa lucreze la straini,prin Spania,parca.O perdeluta alba dintr-un material usor si transparent falfaia, in bataia vantului ,la usa inchisa.Asta era singurul semn de viata pe acolo.M-am uitat mult la perdeluta aceea,mi se parea ca cineva, din spatele ei,poate mama mea,ma vedea si va deschide usa,va da perdeluta la o parte si cu zambetul pana la urechi va striga tare la mine:Elisaaaaa....ai venit draga mamei???Ce dor mi-a fost de tine...,ce tare ma bucur sa te vad!!Cat esti de frumoasa(asa li se pare mamelor),parc-ai intinerit,cu sapca aia rosie pe cap...,era sa nu te recunosc.Asa auzeam eu, in mintea mea, cat timp am stat nemiscata, uitandu-ma la perdeluta ce falfaia in bataia vantului.Apoi m-am uitat pe strada,pe trotuarul pe care ne duceam la vie si ...nu mai era trotuar...numai balarii,arbusti de salcami neingrijiti inundasera strada si nu se mai vedea nimic pana la colt. In curte si gradina,unde va spusesem, cu alta ocazie,
ca erau vreo suta de pomi....,era numai buruiana,niciun pom,dar nici macar nu au plantat altii mici,daca pe cei batrani i-au taiat.Da,taiasera toti pomii imediat ce cumparasera casa,i-am vazut la pamant,era curtea plina de trunchiurile lor,acum cativa ani,data trecuta cand fusesem acolo.S-au incalzit cu ei si cand s-au terminat au plecat in Spania.Nu,nu-i judec ,decat ca imi pare rau ca nu plantasera alti pomi,mai putini,10,sau 1 ,doar un pom sa fi plantat si ei,daca au taiat 100.
Si acum sa va spun de ce nu innebunisem de necaz dupa ce mi se intamplase cu o zi in urma la Timisoara.Pentru ca mi-am amintit cate pierdusera ai mei,cate le-au fost luate,ilegal,caci ilegalisti au fost comunistii dintotdeauna si ilegalisti sunt toti politicienii de acum,de la noi.Nu asa se numesc cei care nu respecta legea??"Ilegalisti".Si ei,parintii mei, au supravietuit.
Dupa ce ma incarcasem cu emotiile reintalnirii mi-a fost mult mai usor sa merg mai departe.La Morminti,adica la cimitir.Unde am chichit (impodobit) crucile.
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE SI SA LE LUMINEZE SUFLETELE LOR DRAGI NOUA!