De la branza cu smantana Fagaras mi se trage

Tot ce-mi mai aduc aminte este ca aveam un borcan de miere de albine,adus de acasa,de la mama si din vecinatatea Complexului studentesc imi luam o cutie de branza Fagaras.Habar n-aveam atunci unde-i Fagarasul,dar nici macar ce este(geografia trecea neinteresanta pe langa mine,inca din scoala elementara,ca ne-o prezenta acel prof care incerca sa-i convinga pe ai mei sa se-nscrie-n colectiv,ca daca nu,fata lor cea mica,recte eu,nu va intra la liceu).Da de unde stia el ca eu nu voi intra la liceu??Ce ,era dupa ei?Daca scriam de nota 9...??.,putea cineva sa nu-mi dea admiterea??Pai DA,putea.
Asa ca,geografie habar nu aveam si de asta cand am ajuns in facultate dadeam toti banii mamei pe excursii,in munti,in Delta si la Mare,probabil ca undeva in sufletul meu si-n mintea mea se vroia invatarea pe viu.
Deci asa,nu stiam de Fagaras decat ca este o branza tare buna si amestecata cu mierea de albine...,yammmy,yammy,ce delicatesa!
Desigur ca in timp ce ma desfatam eu cu bunatatea,neuronul de serviciu la sectorul curiozitati facea investigatii,dar degeaba,ca terminasem facultatea si tot nimic despre Fagaras.
Vine vremea repartitiei,la Cluj se petrecea asta.Mare tam-tam,emotii,afisarea posturilor si pendularea dintr-un corp de cladire al Universitatii,in altul,ca doar nu eram singura...
Nu,nu va inchipuiti ca eram cu iubitul,nici vorba,ci eram cu prietena mea care terminase o alta sectie a aceleeasi facultati.Noi doua vroiam sa mergem impreuna in Ardeal,ca tatal ei era ardelean de pe la Zalau,iar tatal meu, care m-a crescut, era tot ardelean,de pe langa Cluj.Asa ca noi doua aveam un singur obiectiv...sa ne luam repartitii in Ardeal,ca doar eram nemaritate si numai cu ardeleni doream sa se-ntample minunea numita casatorie.
De la bun inceput am pus ochii pe Fagaras,ca uitasem sa spun,pana la urma am pus mana pe harta si am vazut unde este,am luat si un compas si l-am infipt in el,in Fagaras...si am constatat ca in cercul circumscris se afla tara mea...Romania.Deci acolo vroiam sa ajung,in centrul tarii(aici iar este ceva legat de marginalizarea pe care-am simtit-o datorita... cum ii spunea??starii sociale a parintilor si bunicilor).
Si asa,stabilind eu ca vreau Fagarasul,iar prietena mea avea cel mai apropiat post, de mine, la Copsa Mica,cu naveta la Medias,probabil,ne tot ducem una la alta sa vedem daca va tine figura.Doamne,cate emotii!Intrai in amfiteatru,la masa era comisia formata din vreo 5 persoane si-ti prezenta lista cu posturile ramase pana ajungeai tu la rand,ca doar nu va inchipuiti c-am fost in capetele listelor,niciuna dintre noi,totusi aveam medii onorabile pe la 8:70.Sa termini facultate de stiinte cu asa o medie,nu era de ici de colo(na,ca nici prea modesta nu sunt)...La alte facultati erau sute de absolventi,filologie de ex,iar la noi 45 pe 2 profile.Si numai daca va spun ca la mecanica cuantica am avut nota 9,poate ma intrebati ce-i aia.Nu ma intrebati ca este cu incertitudine si nedeterminare.In vorbe simple asta inseamna ca daca stii cu precizie unde esti atunci nu stii momentul,iar daca stii cu precizie momentul...,atunci nu stii unde esti,lol Desigur ca aceasta teorie se aplica particulelor elementare,dar pana la urma si eu sunt tot o particula elementara,simpla si aroganta.Acest principiu heisenbergian suna ,pentru noi oamenii,cam asa:daca stii cu precizie unde esti atunci nu poti sa stii pe cine iubesti,iar daca stii cu precizie pe cine iubesti,nu stii unde te afli,lol.
Intre timp,inainte de a intra eu la comisie,aveam un coleg mult sub media mea care stiind ca parintii mei locuiesc aproape de Jimbolia si presupunand ca eu voi lua Jimbolia,scoala unde terminasem liceul,imi dadea tarcoale sa-l asigur ca nu vreau Jimbolia,ca am alte planuri(de fapt Dumnezeu avea alte planuri cu mine).Mai era si Turnu Severin,chiar 5 posturi acolo,toate la licee,dar gandu-mi fugii doar o clipa spre acolo si atat.Mai erau si posturi in industrie,la Calan, hehe...ce se alegea oare de mine??never know!
Ce mai tura-vura,mi-au dat Fagarasul pe o tidula mica,de foaie semitransparenta,prietenei mele i-au dat Copsa Mica si asta a fost.Destinul incepuse,era ora zero si eu cu reprtitia in mana si cu mintea plina de incertitudini si nederminari aveam sa ma prezint pe 1 septembrie la post.
Acum tot ceea ce stiu, cu precizie, este ca fizicul meu teleghidat se afla la Fagaras,iar mintea si sufletul...intrebati-l pe Heisenberg.