MULTUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU TOT CE MI-A DAT,PENTRU TOT CE MI-A DAT IN VIATA SI ANUL ASTA.DOAMNE....MARE-I PUTEREA TA,SLAVIT SA FIE NUMELE TAU,CACI FARA DE TINE NIMIC NU AR FI.
Aici a fost mazarea si acum am salata de toamna,spanac si dovlecel mare.
Elisa, cand ma uit, ma apuca pofta de mancare !Poza cu corcodusele este cea mai expresiva.Si eu am facur gen de corcoduse, dar din cele rosii.
RăspundețiȘtergereVezi, Elisa, vezi, murim de pofta aici pe blogul tau si tu... :) Iar m-ai atins la suflet cu zorelele de data asta... Ah, si azi am facut si eu poze la floarea soarelui... o sa sciu mai multe pe blog ;)
RăspundețiȘtergerePrivind la legumele si fructele atat de imbietoare, mi-am amintit cu drag de gustul adevarat al legumelor si fructelor crescute in gradinile de la tara. Imi este dor de acel gust! Imi este dor sa musc dintr-o rosie si sa simt gustul ei, sa mananc un mar si sa simt gustul lui! Pe taramurile de pe aici, atat de departe de gradina ta, draga Elisa, aproape totul are gust fals.Trist nu-i asa?
RăspundețiȘtergereSunt eu, cea de peste mari si tari si oceane.
Zinca,pofta nu ingrase,nu-i asa?Si ce ofer eu chiar ca nu ingrase,nici mancarurile gatite,c-ai vazut....,nu folosesc grasimi,sare si nici zahar decat la conserve.Ma bucur ca-ti place si te mai astept.Sunt fericita sa stiu ca te uiti pe blogul meu,crede-ma.Te imbratisez si-ti doresc o Duminica fericita! :)
RăspundețiȘtergereDraga Laura,la mine sunt zorele peste tot si in fundul gradinii si pe gardul din gradina,iar daca le-as avea pe toate la un loc ar fi un perete acoperit cu indigo.Mi-a venit o idee pentru la anul.Duminica frumosasa Laura... si clipe de neuitat iti doresc,din cele fericite! Te pup. :)
RăspundețiȘtergereDraga Doina,sa stii ca am adus seminte din America,de rosii,de vinete,de ardei iar acum sora mea draga de ea,mi-a adus altele,ca s-a intors de curand de acolo.Mie mi-au placut la gust,nepoata mea cumpara de la COSTCO,un fel de selfgross si aveau gust bun,ca de aia le-am luat semintele.Acum ,la noi aici,in Romania,nici cultivatorii nu mai au rosii gustoase ca 'nainte,fiindca si-au cumparat seminte de rosii care sa reziste la transport,sa nu se sparga,sa tina mult timp nestricate,ma rog,..nu au niciun gust,am vazut, ca toata iarna,pana acum in iulie, am cumparat.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez si te mai astept.Sa ai o Duminica placuta si sa fii fericita!:)
Ma alatur si eu multumirii tale catre bunul Dumnezeu, draga Elisa, cu recunostinta ca ne-a daruit o fiinta ca tine, deosebita, cu flacara credintei puternic aprinsa in suflet, generoasa dar aplecata cu smerenie si gratie asupra roadelor pamantului :)
RăspundețiȘtergereAm admirat multe minunatii aici la tine, parca fiecare este destinata unei grandioase expozitii, purtand marca de 5 stele a excelentei !
Inainte, in vremea ceausista, tin minte ca la 1 Octombrie, data la care serbam "Ziua recoltei" nu reuseam sa vad atata perfectiune adunata in muntii de legume si fructe...
Felicitari si adanc omagiu muncii si veneratiei tale pentru pamant si pentru vlastarele lui minunate, scumpa prietena !
Pescarusule drag...,sunt multumita,sunt roade multe,e cam devreme sa le congelez deja de acum,asa ca o sa-i trimit surorii mele dragi la Timisoara,sa se bucure si ei de bunatatea acestor legume.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru felicitari,esti tu draguta,dar sa stii ca sunt si prin piete frumoase,dar poate nu-s asa de bune....
Da,imi amintesc si eu de ziua recoltei,era ceva!!!Ne uitam ca prostii cat de multe legume si fructe erau expuse si stateam ore la cozi,asta doar cativa ani,ca apoi ne saturasem se inghesuiala si ne descurcam altfel.Adica,de la un moment dat am inceput sa lucram in aceasta gradina.
Sa stii,Cora draga,ca sunt chiar incantata de toate.Si nu stiu daca v-am spus,dar pe aici lumea nu prea are inca rosii si ardei maturizate,de vinete nici nu mai vorbesc,asa ca ...cine se pune bine cu mine... :))))))
Wow, draga Elisa, nu spune de doua ori, ca sunt in stare sa zbor pana la tine, sa vad si sa gust pe viu aceste bunatati privilegiate, inca trufandale pe la voi in zona ! ;)
RăspundețiȘtergereNoroc ca Bucurestiul nu e chiar asa aprope de Fagaras, cu toate ca acum doua veri am facut o parte din concediu prin Transfagarasan, strabatandu-l din partea ardeleana a Fagarasului sprea cea argesana, cu Barajul de la Vidraru...
Am poposit la o pastravarie in Fagaras, pe cinste, unde chiar am pescuit la propriu niste pastravi din bazinele de acolo si apoi am incins un gratar la gazda, de numa'-numa':)