luni, august 11

11 august, o zi cu rezonanta pentru mine.





Publicat de la

12 comentarii:

  1. Anonim12 august 2008 la 01:10

    Si florile tale din gradina sunt frumoase.Gladiolele sunt florile preferate ale prietenei mele din copilarie care imi este si nasa.Nu ne-am vazut de mult-locuieste in alta localitate si vorbim foarte rar la telefon.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim12 august 2008 la 10:28

    Costica, Stapan de Inel al Elisei, LA MULTI ANI! Cu sanatate si voiosie! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim12 august 2008 la 10:57

    11 august e si ziua de nastere a lui tati, cred ca si tu sarbatoresti ceva ;-)
    te imbratisez, elisa, maica! vezi sa nu uiti de lamaia mea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Elisa12 august 2008 la 11:45

    Gabi,asa patesc si eu cu cea mai buna prietena a mea din Timisoara.Si totusi este cea mai buna prietena.Gladiolele le-am "furat" de la vecini ca ale mele au trecut.Sa le daruim deci prietenei tale.Si mie-mi plac. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Elisa12 august 2008 la 11:47

    Draga mea,multumesc foarte mult,asa sa fie si pentru voi si pentru toata lumea.Manole,te imbratisez. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Elisa12 august 2008 la 11:52

    Jamilla maica draga,atunci La multi ani tatalui tau!Sa fie sanatos!

    Sunt 2 ani din ziua in care mi-au plecat copiii in lumea larga si era acel 11 august,cu bombe pe Heathrow airport,loc de escala pentru ai nostrii copii.Acum ,dupa 2 ani, se muta la casa lor si sper sa le fie bine.Multumesc Jam. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim12 august 2008 la 12:59

    Sper sa nu intre nimeni acum in biroul meu ca am plans in hohote, stii tu de ce...
    Ne bucuram pt. bine lor chiar daca asta inseamna dor si de ce nu singuratate pentru noi. Gandul ca "acolo" le va fi mai bine ne face sa suportam departarea. E drept ca acum poaet vb. mai mult decat cand era acasa dar il stiiam aproape, era altceva.
    Faptul ca am 2 nu ma consoleaza, dorul e acelasi, poate ma ajuta sa suport mai usor "distragandu-mi" atentia de la gandurile hoinare.
    Banuiesc ca munca si gradina ta sunt terapia sufletului, te iei cu ele sper ca si cu noi.
    Te pup cu drag, scumpa mea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim12 august 2008 la 13:31

    Draga noastră toate gîndurile cele bune ... unde-s flori ... rezonăm ... la rezonanţa ta

    RăspundețiȘtergere
  9. Elisa12 august 2008 la 22:39

    Gina,am avut noroc cu netul,ca in timp ce muncesc ceva cu mainile,mintea lucreaza si lucra in colaborare cu sufletul,insa netul mi-a ocupat mintea si am trecut cu brio peste primele 3 luni.Desi prima luna am cam urlat cu pumnu'n gura,de durere si teama ca nu-l mai vad.
    Apoi m-a intarit Dumnezeu si am inceput sa vad partea plina a paharului lor,ca la noi...,ce sa mai masor??!!!lol
    Draga mea,copiii oricum nu traiesc alaturi de noi si cei care traiesc impreuna cu parintii se cearta mereu.Deci,se pare ca nicicum nu-i bine.Multumesc draga mea,multumesc de compasiune si te imbratisez cu multa intelegere.Sa dea Domnul doar bine copiilor.Pa Gina!

    RăspundețiȘtergere
  10. Elisa12 august 2008 la 22:41

    CELLA,Monica,mii de multumiri.Va doresc tot binele din lume.Va imbratisez. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonim13 august 2008 la 10:41

    Multumesc pentru gladiole. :)
    I-am mai trimis si eu gladiole de ziua ei (15 iulie) pe net,bineinteles,doar ca ea...nu stiu daca are net,asa ca i-am telefonat.
    Am mai aruncat o privire prin gradina ta acum pana nu vine caldura mare! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Elisa13 august 2008 la 13:46

    Gabi,caldura mare a venit,aseara am udat tot,azi dimineata am udat si curtea,e bine,e racoare si nu stam afara.Am treaba,coc vinete si ardei,fac mancare,o tocanita de cartofi cu salata de cruditati si sotului meu ii fac un gratar,ca el are nevoie de carne.Te pup. :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)