Cine-mi place si de ce...leapsa de la Jamilla

Am stat cam mult sa ma gandesc (scuzele mele Jamilla),nu de alta dar mie-mi plac atat de multi artisti,atat de multe voci,atat de multi actori,atat de multi oameni,incat nu pot sa aleg,asta este...,ce sa fac??Si deodata mi-a venit in minte ceva ce mintea si sufletul meu stiu si voi ar trebui sa stiti,dar daca mie mi-a trebuit o saptamana sa-mi amintesc,iar voi ,poate nu ati observat...,mie imi place Madame Butterfly,aria lui Cio-cio-san,aia cu ...laaaa...,lalalala...,lalalala...,lala.....,lalalalalalaaaaaaaa...,lalalala...,..si asa mai departe.E atata durere in aria asta,de parca este toata durerea lumii adunata in ea,e atata suferinta in aria asta,de parca este toata suferinta lumii in ea, este atata speranta in ea de parca ar fi toata speranta lumii adunata acolo,este atata resemnare in aceasta arie de parca ar fi toata resemnarea lumii si este atata iubire in aria asta incat este toata iubirea mea in ea.Am stiut de Puccini,am stiut de Madame Butterfly,am stiut de opera... din liceu,iar in studentie ne-a luat de manute tatal prietenei mele de la Resita,care era inginer si venea sambetele la fata lui si ne-a invatat ce este de vazut,ascultat,citit,facut in studentie,in afara de programul de scoala si in afara de balurile de sambata seara de la Universitate si Politehnica(de care nu trebuia sa ne spuna nimeni,fireste).Si asa am descoperit si placut acest gen muzical,dar si genul simfonic,caci aveam abonamente atat la Opera,Teatru cat si la Filarmonica.La Filarmonica mergeam Duminica dimineata,la matineu si-mi amintesc ca in drum spre cinematograful Capitol,caci acolo se desfasura concertul,m-am intalnit o data cu un prieten caruia nu-i spusesem ce preferinte am si s-a uitat chioras la mine,dar si admirativ.
Asa mi-am petrecut eu studentia si tot acolo am reusit sa citesc literatura romana cea pe care profii mei din liceu o facusera praf cu comunismul lor cu tot,iar eu nu intelegeam nimic,caci nu puteam fi atenta,decat la matematica,fizica,chimie si biologie,materiile de real,ca celelalte erau mai toate istorii ale partidului comunist.Ma rog... si franceza era agreabila,la rusa ma prapadeam de ras,in timp ce citeam cu pronuntia aia specifica,iar Pirovschi,dl meu ,tov.prof de rusa era incantat de accent(colegii erau pe dupa cei din fata cu pumnul in gura).
Divaghez,stiu si o fac intentionat caci imi satisfac si necesitatea pe care am avut-o de ceva vreme cand vroiam sa raspund cuiva care spunea ca n-are nimic de-a face facultatea cu caracterul,cu educatia,cu cultura,etc...si ca la facultate doar inveti niste chestii pe care mai apoi nu le aplici in meseria ta.Aiurea,zic!Asta o fi intelegand persoana respectiva (Gina stie de cine vorbesc) ,prin studentie,insa eu continui sa cred ca si astazi sunt studenti care se formeaza ca oameni,pe multiple planuri,isi desavarsesc personalitatea si-si definesc caracterul in facultate,in timp ce invata o meserie la nivel profesionostic.Asa era atunci si asa este si acum,numai ca atunci era mai multa profunzime in abordari,era mai multa implicare,nimic nu era superficial,daca era legat de propria persoana,constienta ca te-ai dus acolo pentru formarea ta .In fine...,imi place Madame Butterfly....si nu numai.

Actiunea are loc la începutul secolului al XX-lea în Japonia, lângă portul Nagasaki.

Actul I

Locotenentul de marină Benjamin Franklin Pinkerton din SUA închiriază o casă şi se căsătoreste cu o sotie la Nagasaki, desi nu intentioneaza in mod serios sa ramâna in Japonia. Mr.Sharpless, consulul american, vine la nunta. Pinkerton ii vorbeste consulului intr-un mod frivol, el considera căsatoria aceasta un aranjament temporar, asa cum este şi inchirierea casei. El spune: "In tara asta contractele sunt tot atât de flexibile ca şi casele. Asa că ma căsatoresc dupa moda japoneza: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul in orice luna". Cei doi vorbesc despre mireasa, frumoasa şi tânara Cio-Cio, al cărei nume inseamna “fluture” ("butterfly" in engleză). Consulul il avertizeaza pe locotenent că fata ia in serios aceasta căsatorie. Dar Pinkerton spune: "Nu vad de ce ar fi rau sa dresez acest fluture, pentru zborul dulce al iubirii". Cei doi barbati ciocnesc paharele de vin. Consulul: "Sa bem pentru familia ta care e departe!". Pinkerton: "Si pentru ziua cand ma voi căsatori in mod serios cu o sotie adevarata americana !". Mireasa urcă dealul impreuna cu familia şi prietenii. Ei cânta: "Ce mult cer! Ce multa mare!... Sufla o briza dulce de primavara!... Ce multe flori !". Mireasa cânta: "Pe mare şi pe pamânt, eu sunt cea mai fericita fata din Japonia. Ba nu ! A intregii lumi ! Prieteni, eu am raspuns chemarii iubirii. Ma aflu in pragul iubirii, acolo unde se aduna toate bucuriile celor vii şi celor morti". Are loc ceremonia de nunta. Apoi, petrecerea de nunta este intrerupta de către unchiul miresei, un preot japonez. El a aflat că Cio-Cio a vizitat Misiunea Crestina pentru că doreste sa devina crestina. Unchiul o blestema: "Cio-Cio San ! Cio-Cio San ! Nenorocire ! Ce-ai facut la Misiune ? Ea a renegat cultul strabunilor ! Kami Sarundasiko ! O mare nenorocire ameninta sufletul tau corupt ! Tu te-ai lepadat de noi, noi ne lepadam de tine !". Musafirii sunt speriati şi fug. Petrecerea s-a terminat. Mireasa şi mirele sunt singuri. Ei cânta un duet de dragoste: "Stelele sunt ca niste ochi care ne privesc... Vino ! Vino ! Cerul râde in extazul iubirii..."

Actul II

Trei ani mai târziu, in acelasi loc. Cio-Cio San (adică "Doamna Cio-Cio", “Doamna Fluture”) este acasa cu menajera Suzuki. Aceasta se roaga zeilor ca Cio-Cio San sa plânga mai putin, pentru că de trei ani ele nu mai au nici o veste de la Pinkerton. Suzuki este ingrijorata şi pentru că le-au mai ramas foarte putini bani. Dar Cio-Cio San spune: "Zeii japonezi sunt grasi şi lenesi. Sunt sigura că Zeul american raspunde mai repede celor care îl implora. Dar ma tem că nu stie că noi facem parte din familia lui". Cio-Cio San are incredere că sotul ei se va intoarce. Printul Yamadori, care stie că Cio-Cio San este parasita de sotul ei, vine şi o cere in căsatorie. Cio-Cio San il refuza, spunând că tara ei este USA şi potrivit legilor ei ea mai este căsatorita. Mr.Sharpless, consulul american, vine sa-i citească o scrisoare pe care a primit-o de la Pinkerton. El este asa de miscat de emotia tinerei doamne, incât nu poate sa-i citească scrisoarea pâna la sfârsit. Nu-i poate spune că Pinkerton a parasit-o, dar in schimb o indeamna sa accepte oferta de căsatorie a Printului Yamadori. Cio-Cio San este ingrozita de o asemenea sugestie; ea il aduce in camera pe micul ei fiu. Cio-Cio San spune că numele copilului este Durere, dar când tatal lui se va intoarce el se va numi Bucurie. Mr.Sharpless promite sa-i spuna lui Pinkerton că este tatal unui copil. Dupa plecarea consulului, se aude o bubuitura de tun in port, Cio-Cio San se uita prin telescop şi vede vaporul american "Abraham Lincoln", vaporul lui Pinkerton. Ea este peste masura de fericita. Cio-Cio San şi menajera Suzuki decoreaza camerele cu flori şi il asteapta pe Pinkerton. Când vine noaptea, Suzuki şi copilul adorm, dar Cio-Cio San continua sa astepte treaza.

Actul III

Un interludiu orchestral marcheaza intrarea vaporului "Abraham Lincoln" in portul Nagasaki, la rasaritul soarelui. Suzuki se trezeste şi o convinge pe Cio-Cio San că trebuie sa se odihnească. Cio-Cio San şi copilul merg in alta camera sa se culce. Sosesc Pinkerton şi consulul care stau de vorba cu Suzuki. Pinkerton este insotit de sotia lui, Kate. Aceasta vorbeste cu Suzuki, spunându-i că va avea grija de copil, ca şi cum ar fi al ei, dar Suzuki este foarte necăjita că Cio-Cio San va trebui sa se desparta de copil. Pinkerton este atât de plin de remuscări şi atât de rusinat, incât fuge de acolo şi le lasa pe doamne sa lamurească lucrurile in absenta lui. Cio-Cio San intra şi afla adevarul. Ea accepta sa dea copilul, dar cere ca Pinkerton sa vina peste o jumatate de ora sa-l ia. Când este singura in camera ei, Cio-Cio San ia pumnalul tatalui ei şi citeste inscriptia de pe el: "Cine nu poate trai cu cinste, trebuie sa moara cu cinste". Cuvintele acelea au fost mesajul Mikado-ului către tatal lui Cio-Cio San, in urma cu multi ani. Tatal lui Cio-Cio San si-a luat viata cu acel pumnal. Acum, Cio-Cio San isi ia ramas bun de la fiul ei: "Tu care din Paradis ai coborât la mine, uite-te la chipul mamei tale, ca sa-l tii minte. Uite-te bine la mine ! La revedere dragostea mea...", Apoi ii spune copilului sa plece şi se sinucide cu pumnalul tatalui ei. Pinkerton se intoarce, strigând-o: "Butterfly ! Butterfly !"...

sursa:wikipedia