Lacrimi
Octavian GogaCopilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei…
De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolind-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor…
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
Tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers…
Elisa, plange cerul.
RăspundețiȘtergereZorele, mor după zorele! Mulţumesc, Elisa!
RăspundețiȘtergereLa spanac nu m-am băgat, că mă enervează la curăţat şi spălat. Da pot să revin la masă. Ouă proaspete ai? Da? Bine, revin.
Nici la trandafirul japonez nu m-am băgat. Că am şi eu. E schilod ca mine dar face nişte flori imense.
Te pup.
Manole,azi a fost asa:ploaie,soare,ploaie,soare...soare...soeare si si deja pamantul s-a crapat.Luni...la prasit cu mine :lol:
RăspundețiȘtergereIsabelle,spanacul asteapta cuminte, alta sansa,la rece :lol:
Aveam multe zorele,pe toate gardurile,dar acum le caut cu lumanarea :)