Ciresul-mama cu trei fete

Eram copil la scoala primara cand inca mai aveam livada de ciresi si podgoria de la marginea satului.Via era plina de tot felul de pomi,iar ciresii erau la o margine,la capul locului ,cum se spune.Erau zeci...Acolo se desfasura fericirea copilariei mele si a surorii mele mai apropiate de varsta mea.Scoala era spre sfarsite,caci ciresele intrau in parg pe la inceputul lui iunie,iar noi,cu o droaie de copii din vecini,sau de pe drumul pe care-l faceam pana la vie,inarmati cu un clopotel stralucitor care clincuia subtire,ne indreptam galagiosi spre locul atat de drag...(nu ne obliga nimeni sa ne ducem,dar faceam treaba buna...).Pazeam ciresele de ciori si grauri,ca altfel...praful se alegea de ele.Si era mai mult decat hrana noastra preferara,era baza financiara a gospodariei noastre.Parc-o vad pe mama mea,draga de ea,cum pleca cu platforma incarcata cu vreo zece cosuri mari de 50 Kg fiecare,pline cu minunatia asta de fructe,in oraselul cel mai apropiat, la 15 km ...,la piata.De cate ori am fost si eu??!!!!
Treaba se desfasura asa:noi ne jucam,faceam galagie (cam cum este acum vara intre blocuri :) ),iar cand auzeam glas de cioara,sau zumzetul ce-l facea un stol de grauri,in zbor....cling-cling din clopotel,strigam mai tare si speriam tot ce era viu pe acolo,nu numai ce trebuia speriat.Seara,cu bluzele pline de cirese treceam pe la casa lu'Florica,ca era in drum si bunica ei ne facea urgent o placinta cu cirese,de nu i-am uitat gustul nici acuma.
Dar nu asta vroiam eu sa spun.Vreau sa ajung la titlu.Deci....
Au trecut anii,ne-au luat si ciresii,eu am plecat la invatatura si cand a venit vremea sa fac si eu ca tot omul o casa si sa vina mama mea sa vada ce-am facut, ce credeti ca mi-a adus?Ati ghicit...o joarda de 1 metru jumate ,groasa cat degetul mare si cu radacina.Era un pui de cires,altoit de tata si in legatura cu care radem si acuma cand ne intalnim cu sora si cumnatul meu din Timisoara,povestind cum s-a desfasurat faza cu transportul mamei mele,cu trenul la Fagaras.Ea,saracuta nu venea la noi fara vreo 7..8 bagaje,iar ciresul era al n-lea bagaj.La gara o ducea cumnatul meu si suparat, ca nici el nu stia cum sa mai se descurce cu atatea bagaje, din masina pana in tren,ii zise mamei:ce dreaq mai faci si cu batul asta??? :P lol

Da si batul ala in primavara lui 86 s-a ramificat in 3,au crescut trei ramuri care s-au transformat in trei tulpini groase ,de la care s-a format coroana.Atunci ...eu l-am imbratisat si i-am promis ca n-o sa-l tai niciodata,cat traiesc.Si fac asta de cate ori ma simt prea singura,cand mi-e dor de mama si de familia noastra frumoasa,care a trecut prin atatea intemperii (politice).De asta nu suport eu politica,cred.
O sa-l pun mai jos,dar se vad doar ramurile inflorite...de anul trecut,cred.