duminică, noiembrie 2

Intalnire de gradul III


Mergeam prin satul meu natal,pe strazi cunoscute si totusi atat de diferite fata de altadata,singura,cu gandurile mele,cu camera digitala si cu dorinta sa adun cat mai ...interesante imagini,in camera,in mintea mea si-n suflet.Ajung in centru,unde este parcul,imensul parc din centrul Comlosului,unde ne intalneam ca fetele,cand eram mici si-mi amintesc ce mandra eram de sandalele mele maro,din curele,datorita carora ma invidiau toate fetele,Duminica la plimbarea de dupa-masa,asa cum si eu am invidiat-o pe Marioara lu'Sovar cand a aparut intr-o Duminica,in rochita noua de nylon,stransa in talie si pe jupon,infoiata tare si frumoasa,cu manecute scurte si bufante,cam cum se poarta acum,asa cum nu mai vazusem.Era in anii 50 si ceva,aparuse si la noi nylonul,nu avea toata lumea,dar ea avea ,ca fusese pe Baragan(deci era putin dupa 55 ) si parintii ei erau ,deci,umblati,aveau relatii si deci si nylon.Ha ha ha ha ha! Sa revin la parcul meu minunat,plin cu pomi, care faceau si poate mai fac,porumbele bune de mancat.Pe acolo treceam zilnic cand ieseam de la scoala.Closter se numea scoala mea si daca intarziam,mama stia c-am ramas putin mai mult la porumbele. Ei... si acum,acum cand am fost in calatoria asta a mea,dupa ce ma opresc in mijloc,ma intorc de jur imprejur si fac poze,apoi ies pe partea cealalta tocmai cand incep sa bata clopotele.Pe banca ,in spatele bisericii stau doua femei,la care ma opresc sa le salut.Una dintre ele vorbeste anapoda,incontinuu,numai ea stie ce spune,iar cealalta era mama vecinei cu care m-am oprit pe strada mea si care mi-a dat relatii despre vecini.Ce mica-i lumea??imi zic eu,ca o mai vazusem azi,o depasisem pe babuta pe alta strada.Iata unde se grabea ea...,sa stea pe banca la biserica.Dau sa plec si vad ca-mi vine in intampinare o batranica batranica tare.Se uita la mine si ma intreaba:Cine-o murit??Era a doua oara cand ma intreaba pe mine,o straina de locurile acelea,unde se uita lumea la mine ca dupa urs(purtam o sapcuta rosie,ca zisese la meteo c-o sa ploua,hahahahaha si cum nu-mi plac umbrelele...),ma intreaba cine-a murit ca bat clopotele a mort.Eu spun ca nu stiu,dar ceva din aspectul si mimica ei imi spune ca o cunosc si o intreb :Dumneata de-a cui esti,bineinteles dupa ce-i spun ca eu sunt Elisa a lu'Maxin,fata cea mai mica a lu'Anica lu'Chira,femeia se dumireste,isi aminteste si-mi spune ca ea este Ioana a lu'Potoman. O my god!!!!Si avea 88 de ani.Felul in care s-a prezentat mi-a placut la nebunie,caci Potoman era vecinul nostru,cu familie pe vremea parintilor mei si ea,Ioana,era o aventura din care a rezultat un copil,recunoscut si cu pensie alimentara.Batranica,nu stiu ce era in capsorul ei,dar nu fusese niciodata a lu'Potoman,cu acte.
Dupa ce dadusem eu toate relatiile despre mine si surorile mele,ca o interesa rau de tot pe babuta,dau sa plec,ii spun ca ma duc la Morminti si-i arat coronitele si ridicand ochii,in spatele ei rasare o mandrete de casa.O vazui si inainte,dar acum,ca tot am intalnit o femeie atat de informata o intreb a cui este casa asta, demna de reviste cu case de locuit foarte frumoase si ea-mi raspunde ,prompt:A ginerelui meu,Busuioc.Aaaa,ala de fusese primar 8 ani,gandesc eu si tine pe fiica ei si a lu Potoman,care fusese directoare la scoala,pe vremea cand mama mea traia si-mi povestea,vestile din sat.De fapt este si arendasul meu,al nostru,ca si-a facut asociatie imediat dupa retrocedare..... :)))))))
Si uite asa,babuta mea nu ma mai lasa sa plec,incepuse sa-mi relateze cu cine fusese ea maritata si cati ani a trait cu acela si cum el a murit si ea ii face pomeni si parastase si ajungand subiectul in acest punct,parastas,zic ca trebuie sa plec la mormantul parintilor mei si plec.Iar babuta isi continua demersul spre aflarea vestii despre cine-i mort acum,catre banca pe care femeia cu mintea intunecata vorbea incontinu. O singura mirare mai aveam dupa aceasta intalnire...,oare de ce doar batranelele tare batrane se intereseaza despre cine-a murit??

15 comentarii:

  1. Doamne, in ce colt de rai te-ai nascut! Acum, la vremea sintezelor, te intreb: nu-i asa c-ai fost norocoasa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Zinca,poza cu casa la munte e la Rusca,deci acolo am fost cu sora mea in weekend.M-am nascut in vestul tarii,la granita cu sarbii.
    Multumesc Lui Dumnezeu,da...,cred c-am fost norocoasa,ca asa am vrut eu sa-mi fie,dar considerand ca cu pile puteam ramane la Timisoara si n-am vrut....he??Ce spui?Alt destin,alta viata,poate mai buna,poate mai rea....
    Asa ca,eu sunt ok asa cum sunt si unde sunt mi-este bine.Seara buna draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar vrei sa sti? Hai, lasa, ca tot aflam cu totii mai devreme sau mai tarziu... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai, nah...o altfel de evidenta...cam cat mai e pana la, al cata-lea suntem la rand, ca doar nimeni n-a imparatit Pamantul...! Vine ea si vremea aia...da' sa fie cat mai tarziu! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu...,va spun eu.De fiecare data cand cineva moare o batranica tare batranica jubileaza si-si zice:iar am scapat...,am mai scapat o data hi hi hi hi hi....

    RăspundețiȘtergere
  6. E posibil sa fie asa cum spui, sau pur si simplu sa fie subiectul specific varstei asa cum tinerele vb. de nunti ca mai apoi de copii babele despre ce sa vorbeasca? Dar avand in vedere ca lucrul asta e mai frecvent in comunitatile mici acolo unde toata lumea cunoaste pe toata lumea cred ca explicatia e ca cei in varsta ii cunosc aproape pe toti asa ca despre oricine ar fi vorba sunt "in cunostinta de cauza" . Un fel de stirile de la ora cinci locale :)))
    Avantajul meu e ca in ultima vreme nici nu-mi mai cunosc vecinii de pe scara nu vb de cei din bloc sau strada :)

    RăspundețiȘtergere
  7. nu stiu cine sinteti........dar daca citesc aceste pagini ma simt acolo...pe undeva "acasa"......sint timisoreanca, dar acum in germania. le citesc aproape zilnic...........multe salutari....

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Gina,n-ai simtit umorul meu in aceasta postare?Am glumit intrebandu-va asta,iar daca aveam emoticoane,le puneam si ati fi stiut.Eu,in timp ce postam,ma amuzam copios.De altfel,mai mereu glumesc,tu ma stii Gina,ca mi-am luat pe cocoase din cauza asta odata si apoi am renuntat sa mai postez acolo.
    Am o stare de spirit glumeata atunci cand scriu,de obicei si cand raspund comentariilor,iar cand sunt bosumflata ,sau prea serioasa,nu ma ating de blogul meu,caut bloguri care sa ma amuze,sa ma scoata din starea aia neplacuta.Ooooffff,of,of..
    Acum,serios vorbind,da,asa-i batranii vorbesc despre asta desi Domnul nu ne ia la El neaparat dupa acest criteriu.
    Gina,esti ok??Mi-era dor sa te aud,sa-mi spui ce mai faci,ce mai fac copiii tai si mama ta??Te pup,draga mea. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim,
    ma bucur sa aud ce spui si eu sunt banateanca,stabilita in alta parte a tarii,in Ardeal,dar Timisoara este in sufletul meu mereu,este cel mai frumos oras din tara,dupa sufletul meu,fireste.
    Deci,eu sunt Elisa,locuiesc in Fagaras,imi trec viata acum la pensie,cu gradina,cu casa,cu computerul.Sotul meu mai lucreaza,ca-i mai tanar decat mine,dar nu se vede,am avut eu grija sa-l....imbatranesc pe el mai intai,hahahahaha...vine de munca,in bucatarie miroase frumos,a mancare si zambeste.Doar pentru acel zambet si merita sa ma straduiesc sa gatesc destul de des.In rest....,na,ca-mi veni ideea sa scriu un post desre asta,asa glumind cum ma pricep eu si voi cititorii nu bagati in seama acest amanunt.
    Draga mea,cred ca esti o doamna si nu un domn,te mai astept si ma bucur tare ca mi-ai scris.O imbratisare de la draga noastra Timisoara. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. citeva cuvinte sint mai mult decit o imbratisare......multumesc. Sint o doamna, aproape de 50 si mi-as dori sa fiu pensionara. Am in TM o casa cu gradina si sint mult cu gindul acolo, cu sufletul acolo cu corpul aici si de fapt nicaieri. Vrem sa ne intoarcem acolo, dar mai sint citeva obstacole de sarit....anonimul a fost o mica greseala....

    RăspundețiȘtergere
  11. Renate,
    daca vrei neaparat sa va intoarceti,va veti reintoarce si te vei bucura de ceea ce ai acolo.Sa va ajute Dumnezeu sa reusiti!
    Normal ca daca esti mereu cu gandul acolo,viata de zi cu zi este mai grea,dar ,obstacolele ori le sariti,ori le ocoliti,ori le dati la o parte,depinde cum va este mai usor si mai eficient.Cu bine! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Minunate sunt locurile in care te-ai nascut!Mi-a placut cum ne-ai povestit despre intalnirea cu babutele.
    Chiar azi am fost pe la mama,era si prietena ei in vizita,asa ca am povestit cu amandoua,de-ale babutelor...ai mei nu prea-s interesati de povestile mele,asta e.
    Mi-a facut placere sa povestim toate trei.nu barfe,despre carti,filme,emisiuni.Stii ca ele citesc si acum ?nu ca mine;n-am mai citit o carte de mult.

    RăspundețiȘtergere
  13. Stiu draga mea ca iti place sa glumesti si mai stiu ca gusti glumele bune- caracteristica a oamenilor inteligenti - de aceea te admir :)
    Sunt bine, putin cam ocupata dar e OK deocamdata, sa speram ca si in viitor. Te pup,

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi,
    pana mai ai pe mama in viata mai ai de la cine invata cate una,cate alta...,cate toate.Iar povestile lor,ale batranilor,sunt maxime,cuvinte celebre,citate de pus in rama.
    Asa este peste tot,abia mai tarziu vor realiza si ai tai ce-au pierdut neascultandu-te,la vremea asta.Te imbratisez si...du-te mai des pe la mama ta si afla de la dumneaei ...multe.De exemplu eu n-am intrebat-o pe mama,cat traia,la ce ora m-am nascut si nu pot sa-mi stiu ascendentul...Vezi???....

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina,
    draga mea,simt o temere pentru viitor,in glasul tau.Iti doresc binele!Te imbratisez cu mare drag si te pup.Pa!

    RăspundețiȘtergere