elisagradinameade vis: 04/01/2008

miercuri, aprilie 30

DUPA ATATA MUNCA...ACUM MA ODIHNESC SUB MAR

Nu prea mult,doar timp de o cafea,ca apoi am treaba printre flori.

LUCRARILE DE ASTAZI ,30 APRILIE.08

Plivit stratul de patrunjel,care este abia in 2 frunze.Sapat spanacul semanat a 3-a oara,ca mi l-a stricat cineva care l-a intors cu radacinile in sus.Un animalut de pamant.

Semanat fasolea urcatoare...pe araci.Betele ce se vad in poza sunt doar semnele cuiburilor.Dupa ce rasare le scot si introducem pocii,adica araci inalti de 3 metri.

Sapat si ancorat pe spalier mazarea...ca deja are carcei.

Sapat capsunii plantati anul acesta

Sapat ceapa,cu morcovii abia rasariti printre randuri si usturoiul

GRADINUTA CU FLORI

La taina cu vrabiuta

Si Lady era pe acolo...si Rex

marți, aprilie 29

Aici vom comenta serialul cu acest nume.Salut propunerea lui CRI ....si o numesc moderatoare.Este ideea ei si eu vreau sa-i indeplinesc aceasta dorinta. CRIstinus...da-te jos din corcodus! In cazul in care nimeni nu comenteaza, la topic ,vorbim despre altceva,ca intre fete (si baieti...dac-or fi :) ). Asta nu inseamna ca o sa ne cantonam aici si neglijam....gradina,nuuuuu???Va astept.......

PENTRU PARINTII NOSTRI DRAGI

Rugă pentru părinţi

Adrian Păunescu

Enigmatici şi cuminţi
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Repetabila povara

Adrian Paunescu: "Cine are parinti, pe pamant nu in gand,
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand.

Ca am fost, ca n-am fost, ori ca sintem cuminti,

Astazi, imbatrinind, ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc

De atitia copii si de-atit nenoroc.

Niste cruci, inca vii, respirind tot mai greu,

Sint parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo, si ei,

Care stiu dureros ce e suta de lei.

De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,

Nu conteaza deloc, ei albira de dor.

Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,

Cita munca in plus, si ce chin, cit nesomn!

Chiar si acum, cind scriu, ca si cind as urla,

Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva.

Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani,

Fii batrini ce sintem, cu parintii batrini.

Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,

Daca nu au murit, tristi in casele lor...

Intre ei si copii e-o prasila de ciini,

Si e umbra de plumb a preazilnicei piini.

Cine are parinti, pe pamant nu in gand,

Mai aude si-n somn ochii lumii plangand.

Ca din toate, cel mai greu e sa fii

Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plingind, lacrimi multe s-au plins,

Insa, pentru potop, inca nu-i de ajuns.

Umiliti de nevoi si cu capul plecat

Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat.

Mai avem noi parinti? Mai au dinsii copii?

Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii.

Mai asteapta si-acum semne de la stramosi

Sau scrisori de la fii, cum c-ar fi norocosi.

Si, ca niste stafii, ies arare la porti,

Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti inca nu e pierdut,

Cine are parinti are inca trecut.

Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pina-aci.,

Unde avem si noi insine-ai nostri copii.

Enervanti pot parea, cind n-ai ce sa-i mai rogi,

Si, in genere, sint si nitel pisalogi.

Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,

Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici.

Cocosati, cocirjati, intr-un ritm infernal,

Te intreaba de stii pe vreun sef de spital.

Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,

Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?

Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa

Si se uita la tine, ca si cind te-ar ruga.

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus

Pe constiinte povara acestui apus.

Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,

Se vor imputina cei ce n-au si ne cer.

Iar cindva vom incepe si noi a simti

Ca povara sintem, pentru-ai nostri copii.

Si abia intr-un trist si departe tirziu,

Cind vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,

Vom pricepe de ce fiii uita curind,

Si nu vad nici un ochi de pe lume plingind.

Si de ce nu e potop pe cuprins,

Desi ploua mereu, desi pururi a nins,

Desi lumea in care parinti am ajuns

De-o vecie-i mereu zguduita de plins."

Ar trebui
Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

luni, aprilie 28

AZI, MAMA ESTE ,MAI MULT CA ORICAND ,IN GANDUL MEU

Era in toamna in care murise tata,prima zi de gradinita, n-am s-o uit niciodata.O vad pe mama in cadrul usii,dupa ce eu m-am asezat in prima banca.Zambea printre lacrimi,era nalta,dreapta si frumoasa si plina de durerea pierderii sprijinului ei ,tatal meu.Imi zambea caci eu hohoteam de plans, cu ochii agatata de imaginea ei.Nu vroiam sa raman fara mama,nu concepeam c-o sa ma lase acolo ...singura si plangeam de mama focului.In rest,nu-mi amintesc nimic.Doar atat si este suficient.
La prima serbare de sfarsit de an eram "chichita",adica gatita cu hainute de matase,un laibar=vesta de culoare bleu peste o bluza de panza fina.Eram trista,nu-i asa?
Nu stiu cum s-a facut caci in mai toate pozele de scoala eram langa "tovarasa",pe cand eu eram o timida nebagacioasa ,probabil doamnele mele diriginte ma luau langa ele.

DE POMANA PENTRU CEI DRAGI AI MEI

Pentru mama,tata,tata,sora,bunicii,unchiul si pentru bunica sotului meu pe pamantul careia am facut noi doi casa,pentru tatal lui si toate neamurile noastre care nu mai sunt cu noi,decat in suflete.Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

RASADURILE MELE DRAGI....

Va puteti imagina ce balet fac eu printre ele???Si cat este de greu sa stau aplecata cateva ore cu o surubelnita in mana dreapata si cu stanga sprijinita de punctul lui Galilei,ca sa ma echilibrez si astfel sa scormonesc pamantul din fiecare ghiveci,ca sa aerisesc radacinile si ,astfel,sa se dezvolte???
Trebuie sa stiti ca si la plante ca la toate vietuitoarele,radacinile sunt de o importanta covarsitoare.De ce scriu eu acum pe un blog despre mama,copilarie si gradina? Pentru ca am radacinile in mine si mi-e teama sa nu creasca invers...asa ca le hranesc,aerisesc si las sa se dezvolte normal,ca la plantutele mele dragi.
Ma uit la ele ca la niste bijuterii,la fiecare in parte,sa vad daca le este bine,daca le place,daca au confortul necesar.Ma scol noaptea sa vad daca in balcon nu este prea frig(sub 10 grade...sufera),ziua ma uit daca au destula lumina si caldura.Intro zi ,pe la 10 dimineata ,fiind geamul inchis ,se facura 40 de grade si ele saracutele se ofilisera nitel.
Fireste ca toate astea cu un scop final....FRUCTUL,care trebuie sa-mi incante si privirea.
In a doua poza este rasad de busuioc.Simtiti mirosul?

FLORI, FLORI, FLORI.....

duminică, aprilie 27

HRISTOS A INVIAT

Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le.

Pasti Fericit!

sâmbătă, aprilie 26

BUCURIA INVIERII DOMNULUI NOSTRU ISSUS HRISTOS

Cand eram copii, Pastele insemna bucurie...,bucuria ca vom capata cadourile de Paste,pe care mama mea...Iepurasul adica,se straduia ,saracuta de ea,din rasputeri,sa nu le trecem cu lacrimi in ochisorii nostri nedumeriti,ci ,mai mult,sa se bucure si ea de zambetele si glasurile noastre de fete guralive.Si n-a fost sarbatoare de Paste ca sa nu ne aduca Iepurasul ceva.Imi amintesc doar ca o data,s-a dus mama la Timisoara si abia o asteptam sa se intoarca,sa vedem ce ne aduce de Paste.Cum eram 3 fete,ne-a luat la fiecare aceeasi imbracaminte de primavara-vara...o fustita,o bluzita si un sfeter, adica un jerseu din bumbacel,de culoare vernil si care se cam intindea pe noi,niste slabanoage ce eram,de trebuia sa indoim mansete la maneci.Ha ha ha ha ha...ce mare bucurie pe noi,ca aveam ceva nou de Paste!!!Nici nu va inchipuiti... Mare saracie era la noi pe atunci,de aia zic ca mama,din tot greul,nu lasa sa treaca,facea ce facea si de Paste ne bucura.Daca ati citit primele mele articole,din martie,atunci veti intelege . Acum,mi se pare mie sau ,desi toata lumea ureaza fericire,bucurii si voiosie,eu simt tare multa tristete.N-am prin jur copii mai mici sa-i vad daca se bucura,sau nu,dar noi...oamenii, adultii de ce suntem atat de tristi????Vreau sa ma bucur de sacrificiul suprem pe care L-a facut Domnul pentru mine,vreau sa merit acest sacrificiu,ma straduiesc, oare, sa merit???Invierea insemna pentru mine speranta ca eu sa fiu mai buna,sa constientizez hotararea Lui Dumnezeu-Tatal de a-si sacrifica propriul Sau Copil pentru mantuirea noastra.Sarbatoarea de Paste este o Sarbatoare a bucuriei,nu a tristetii.As vrea ca toata lumea sa se poata bucura ,sa cante,sa danseze,sa ciocneasca paharul cu vin si ousorul rosu cu vecinii,cu prietenii,cu familia ...cu lumea.

PASTE FERICIT DRAGI PRIETENI VIRTUALI,CU MULTA BUCURIE IN SUFLETE!!!