duminică, mai 11

GRAND CANYON AL FLUVIULUI COLORADO ,ARIZONA,USA

Unde as putea sa-mi acopar tacerea,sa uit de efemer,sa ma confund cu vesnicia,sa ma compar cu grandoarea,sa proslavesc natura si sa fiu mai aproape de El,Atotputernicul?Unde as putea sa plang fara sa fiu vazuta,sa ma ascund fara sa fiu cautata,sa sufar fara sa ating suflete,sa ma simt mica si neajutorata,insignifianta si efemera,o picatura de ceva,care de cele mai multe ori imi da impresia ca e nimic.
Afara straluceste soarele si mie mi-e frig,un frig de moarte,de durere,adanc pana-n maduva oaselor.Afara e frumos,dar in sufletul meu e ceata,doar stancile cele vesnice se contureaza dand forme si in mine,doar maretia din imagini ma completeaza acum,doar ea se potriveste acum cu zero+infinit=infinit.Mai trebuie sa spun cat de trista sunt??










Grand Canyon, conform denumirii complete, [The] Grand Canyon of the Colorado River (în română, Marele Canion sau Marele Canion al fluviului Colorado) repezintă un canion foarte lung, sinuos şi adânc săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii într-un platou înalt (Platoul Colorado, conform Colorado Plateau) alcătuit în special de roci sedimentare, dar având prezente şi ceva roci metamorfice, care se găseşte în nordul statului Arizona. Marele CanionColorado. este de fapt rezultatul eroziunii de milioane de ani a fluviului, partea sa inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului

Grand Canyon se regăseşte aproape integral ca parte a Parcului Naţional al Marelui Canion (conform originalului, Grand Canyon National Park), unul din primele parcuri naţionale create în Statele Unite.


Canionul, creat de fluviul Colorado River prin săparea unui canal de eroziune a platoului înalt Colorado, este de circa 447 km lungime (aproximativ 277 de mile), variază în lăţime între 400 de metri şi 24 de km şi atinge o adâncime maximă sub nivelul platoului de până la 1.600 de m (circa o milă). Aproape 2 miliarde de ani din istoria petrografică a planetei noastre sunt expuşi aşa cum fluviul Colorado şi afluenţii acestuia au erodat şi îndepărtat straturi după straturi de sedimenteeroziune fluvială, Platoul Colorado s-a înălţat mereu în timp, ajungând la altitudinea medie a sa de azi, de circa 2.000 de metri.

Sursa:Wikipedia

Pozele ,nu....,decembrie 2003





14 comentarii:

  1. Draga mea, o s ati recunosc ca nu akm fost in stare sa ti citesc tot articolul atenta. Maine va trebui sa-l mai citesc o data. Vreau insa sa stii ca sunt aici, si nu v-am uitat. Si la naiba cu scobutilul si alte alea, uneori nu merge. Sunt mult mai bine, dar inca suport greu tv sau calc.
    M-am gandit la tine, la lamai si rosii... ma faci sa zambesc!
    Te imbratisez, Elisa, maica!

    RăspundețiȘtergere
  2. mesterulmanole11 mai 2008, 15:17

    Eu, bucuresteanca fiind, unde sa fug...cateodata in baie...cateodata in beci...nicaieri nu pot tipa suficient de tare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Jamilla,sa ai sanatate si sa te bucuri de ea si de tot ce ti-a dat Dumnezeu.Te pup.

    Manole,mi-e teama ca eu niciodata nu pot tacea suficient de tare... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. olariooooo! olarioooo!!!
    de urcat am uract dar nu pot sa mai cobor, cobor...cobor..na , ca mi se aude si ecoul acum...acum...trimite-mi si mie salvamontul sa ma dea jos...jos...jos...tot mai bine era la tine in gradina...gradina...dar si pe grand canyon e cool...cool...bai frate ce ti-e si cu ecoul asta...asta...
    ia sa trig ceva sa vedem cum imi raspunde
    sint nebunaaaaa....asa eeeeee!!!!
    sint sharon stone....ai vreaaaa tuuuuu!!!!
    azi voi cistiga la lotooo....vise taica , vise!!!!
    Elisa draga, adu-ma inapoi acasa ca ecoul asta e defect!
    teeee puuupppp!!!!....siiii euuuuu!!!
    oaaaaa, mai stau p-aci ca si-a revenit si vrea sa ma pupe cineva!

    RăspundețiȘtergere
  5. Elisa, maica, iti raspunsei la mine. Acuma is un pic ciufuta, am intrat in panica in legatura cu niste chestii, am citit la Isa si la Dan. Si treaba e ca abia la inceputul lui iunie o sa mi fac RMN (in concediu, atunci pot pleca la Buc). Draci si nervi peste nervi, daca mai citesc de multe cazuri din astea si ma psihozez.
    In alta ordine de idei, ce papi bun astaseara cu familia? io rontai o portocala acum :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Elisa, eşti tristă rău. De la dor ţi se trage, cred eu. Mai mult nu spun, pentru că atunci când eu sunt tristă rău, poate să-mi spună oricine orice că nu se rezolvă nimic. Eu am nişte filme (preferate) în PC şi când mă apucă tristeţea, mă uit la un film, seara. Mai plâng niţel, mai plâng niţel... Şi mai plâng niţel. După aia vin în vizită pe la voi, mai mult noaptea, "mai schimb o vorbă", încerc să învăţ să nu mă mai enervez din orice (Jamilla, da?) că nu rezolv nimic cu asta, din contră, mai rău îmi fac.
    Altădată ascult muzică, citesc, mă gândesc apoi că asta este viaţa şi că atunci când am să mă aştept mai puţin se va întâmpla ceva bun. Până atunci... aştept.
    Noapte bună, Elisa.
    Noapte bună, Grădina de Vis a Elisei

    RăspundețiȘtergere
  7. Elisa, floare fragilă, ai multă dreptate. Doar în acele locuri, şi-n singurătate, ne putem alunga (sau ne putem împăca cu) tristeţile noastre. Spre deosebire de bucurie, pe care o strigăm pentru a o împărtăşi tuturora, tristeţile le păstrăm (cu străşnicie) pentru noi. Ele ne aparţin în totalitate şi-i tare greu să le împărţim cu alţii. Trebuie doar să nu uităm (nici un moment!) că avem la îndemână, (oriunde, oricând, indiferent de mulţimea din jurul nostru!) firul roşu. Totdeauna ne răspunde EL.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cât mi-aş dori să fiu acum lângă tine să-ţi şterg lacrima.
    Ai obosit, dar priveşte în sus.
    Măreţia Grand Canionului ne face să vedem cât de puternici putem fi noi oamenii, am reuşit să ne înălţăm deasupra lui.
    Mâine e o nouă zi şi vei zâmbi.Grădina ta va fi şi mai frumoasă.
    Dorul doare cumplit şi ecoul lui depăşeşte orice înălţime.
    Ce mă enervează neputinţa asta că nu pot să te ajut, decât cu cuvinte. Te îmbrăţisez Elisa!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunteti minunati voi si va multumesc pentru vorbele voastre de alinare.Stiu...o sa treca si starea asta,ca nu-i a mea,ca nu-s asa de obicei.Eu sunt un amestec de contrarii care se razboiesc in propria-mi fiinta si acum e mai puternica partea adversa.
    Va imbratisez si sa aveti o saptamana buna si in realitate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Elisa, păi aşa suntem toţi. Eu una recunosc.

    RăspundețiȘtergere
  11. mesterulmanole12 mai 2008, 14:04

    Elisa, ce faci? Uite ti-am adus o cafea!Uite ce-am pus un ea ! Un zambet! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Manole,treci la masa ca de cand te astept...se raceste...pardon,se oxideaza salata si tu nu mai viiii???Multumesc mult de cafeluta..a ta e cea mai buna...
    Hai ca-i bine,mergem inainte ,cum zic rusii,ca 'nainte-o fost mai bine... :lol: :P

    Isabelle,unii suntem mai dificili decat altii,iar eu sper sa fac parte din a doua categorie.. :)

    Dragilor...poftiti la salata lui Jamie,ca-i tare faina!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. mesterulmanole12 mai 2008, 20:28

    nu cum zic rusii, Elisa, ci cum numai noi oamenii stim, cu greu ducand povara peste povara!

    RăspundețiȘtergere
  14. Heiii Manole,tu esti tare micuta si nu sti ca asta era sloganul de la ei:TOT INAINTE!De la rusi.... :((((((

    RăspundețiȘtergere