Povestea piersicilor din gradina mea incepe cam acum 10 ani,cand sotul meu,intro primavara,a venit de la slujba lui cu 2 betisoare in mana,betisoare ce aveau si radacini...Mi-a spus ca i le-a dat un coleg al lui si ca sunt piersici salbatici(adica nealtoiti),care se inmultesc doar prin samburi.Astfel mi-au rasarit nenumarati pomisori,caci acu vreo 3 ani am semanat samburii in fundul gradinii,printre capsuni si primavara au rasarit,de ziceam ca e pepiniera .Deasemenea,am mai aruncat samburi prin gradina,la voia intamplarii si ne-am trezit cu multi,multi pomisori.O parte din ei i-am daruit prietenilor,colegilor,vecinilor,dar si pana la Rusca Montana au ajuns piersicutii mei,la casuta de vacanta a surorii mele dragi.Mi s-a spus ca fac niste fructe mici si alb-verzui,dar n-a fost chiar asa,caci noi le-am pus ingrasamant natural si fructele unora dintre ei s-au facut mari,ca piersicile de cultura.Deasemenea si culoarea lor era dependenta de mult ,sau putinul soare care le coace.
Acum 2 ani au fructuficat atat de bogat,incat nu am mai stiut ce sa fac cu ele...dulceata,gem,compot si bucurat vecini,prieteni rude.Unde mai punem faptul ca de cand incep sa se coaca,in septembrie,mancam piersici vreo 2 luni,caci se si pastreaza in camara o vreme.Ahhh...salivez,numai cand ma gandesc la savoarea lor dulce amaruie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu