Intalnire de gradul III

Mergeam prin satul meu natal,pe strazi cunoscute si totusi atat de diferite fata de altadata,singura,cu gandurile mele,cu camera digitala si cu dorinta sa adun cat mai ...interesante imagini,in camera,in mintea mea si-n suflet.Ajung in centru,unde este parcul,imensul parc din centrul Comlosului,unde ne intalneam ca fetele,cand eram mici si-mi amintesc ce mandra eram de sandalele mele maro,din curele,datorita carora ma invidiau toate fetele,Duminica la plimbarea de dupa-masa,asa cum si eu am invidiat-o pe Marioara lu'Sovar cand a aparut intr-o Duminica,in rochita noua de nylon,stransa in talie si pe jupon,infoiata tare si frumoasa,cu manecute scurte si bufante,cam cum se poarta acum,asa cum nu mai vazusem.Era in anii 50 si ceva,aparuse si la noi nylonul,nu avea toata lumea,dar ea avea ,ca fusese pe Baragan(deci era putin dupa 55 ) si parintii ei erau ,deci,umblati,aveau relatii si deci si nylon.Ha ha ha ha ha! Sa revin la parcul meu minunat,plin cu pomi, care faceau si poate mai fac,porumbele bune de mancat.Pe acolo treceam zilnic cand ieseam de la scoala.Closter se numea scoala mea si daca intarziam,mama stia c-am ramas putin mai mult la porumbele. Ei... si acum,acum cand am fost in calatoria asta a mea,dupa ce ma opresc in mijloc,ma intorc de jur imprejur si fac poze,apoi ies pe partea cealalta tocmai cand incep sa bata clopotele.Pe banca ,in spatele bisericii stau doua femei,la care ma opresc sa le salut.Una dintre ele vorbeste anapoda,incontinuu,numai ea stie ce spune,iar cealalta era mama vecinei cu care m-am oprit pe strada mea si care mi-a dat relatii despre vecini.Ce mica-i lumea??imi zic eu,ca o mai vazusem azi,o depasisem pe babuta pe alta strada.Iata unde se grabea ea...,sa stea pe banca la biserica.Dau sa plec si vad ca-mi vine in intampinare o batranica batranica tare.Se uita la mine si ma intreaba:Cine-o murit??Era a doua oara cand ma intreaba pe mine,o straina de locurile acelea,unde se uita lumea la mine ca dupa urs(purtam o sapcuta rosie,ca zisese la meteo c-o sa ploua,hahahahaha si cum nu-mi plac umbrelele...),ma intreaba cine-a murit ca bat clopotele a mort.Eu spun ca nu stiu,dar ceva din aspectul si mimica ei imi spune ca o cunosc si o intreb :Dumneata de-a cui esti,bineinteles dupa ce-i spun ca eu sunt Elisa a lu'Maxin,fata cea mai mica a lu'Anica lu'Chira,femeia se dumireste,isi aminteste si-mi spune ca ea este Ioana a lu'Potoman. O my god!!!!Si avea 88 de ani.Felul in care s-a prezentat mi-a placut la nebunie,caci Potoman era vecinul nostru,cu familie pe vremea parintilor mei si ea,Ioana,era o aventura din care a rezultat un copil,recunoscut si cu pensie alimentara.Batranica,nu stiu ce era in capsorul ei,dar nu fusese niciodata a lu'Potoman,cu acte.
Dupa ce dadusem eu toate relatiile despre mine si surorile mele,ca o interesa rau de tot pe babuta,dau sa plec,ii spun ca ma duc la Morminti si-i arat coronitele si ridicand ochii,in spatele ei rasare o mandrete de casa.O vazui si inainte,dar acum,ca tot am intalnit o femeie atat de informata o intreb a cui este casa asta, demna de reviste cu case de locuit foarte frumoase si ea-mi raspunde ,prompt:A ginerelui meu,Busuioc.Aaaa,ala de fusese primar 8 ani,gandesc eu si tine pe fiica ei si a lu Potoman,care fusese directoare la scoala,pe vremea cand mama mea traia si-mi povestea,vestile din sat.De fapt este si arendasul meu,al nostru,ca si-a facut asociatie imediat dupa retrocedare..... :)))))))
Si uite asa,babuta mea nu ma mai lasa sa plec,incepuse sa-mi relateze cu cine fusese ea maritata si cati ani a trait cu acela si cum el a murit si ea ii face pomeni si parastase si ajungand subiectul in acest punct,parastas,zic ca trebuie sa plec la mormantul parintilor mei si plec.Iar babuta isi continua demersul spre aflarea vestii despre cine-i mort acum,catre banca pe care femeia cu mintea intunecata vorbea incontinu. O singura mirare mai aveam dupa aceasta intalnire...,oare de ce doar batranelele tare batrane se intereseaza despre cine-a murit??

Razboaiele,sau lupta pentru pace...un nonsens

De cand a inceput campania electorala in State am stiut ca nu vor mai castiga republicanii,iar acum se adevereste ca-i asa,desi nu s-a incheiat tarasenia asta.Tot mai multa lume a inteles pacaleala cu ...luptam pentru a instala pacea intr-o parte a lumii,dar nu in orice parte ci doar acolo unde avem mari interese.Americanii nu sunt atat de conservatori,ba dimpotriva,incat sa mai suporte, inca o legislatura ,acelasi tip de politica a prostului.Adica politica de fatada pentru stupid people si de profunzime pentru ei,cei care-o fac.Asa ca...ce conteaza culoarea ?Nu au de ales,in faza asta,caci au avut de ales in ograda democratilor,iar acum,la democrati putea fi oricine,chiar si eu, :lol: si tot nu ar fi castigat,inca o data, republicanii.
Ce-ar fi sa incepem sa ...pacificam pentru pace (scuzati pleonasmul) si sa nu mai luptam?!

1 Noembrie,Ziua Mortilor

Scriu despre mine ,dar si despre familia mea,atat cat consider eu ca este necesar, pentru ca, atunci cand noi nu vom mai fi, urmasii nostri sa afle cate ceva, despre trecutul lor.Asa ca, azi scriu pentru ca este o zi importanta pentru noi toti, traitorii, care avem pe ai nostrii...dincolo. Cu o zi inainte de a-mi vizita parintii si bunicii,rudele la mormintele lor mi s-a-ntamplat o chestie care m-ar fi doborat psihic si mi-ar fi luat pofta de viata pentru mult timp de-atunci incolo.Am plecat ,insa,dis de dimineata(desi noaptea respectiva nu am putut dormi,normal) spre Comlosu-Mare via Biled.Aveam emotii ca si cand ma duceam acasa s-o vad pe mama,sa-i duc un bilet de loto tatalui (el doar atat astepta de la noi...cate un bilet la loto :) ) si de la gara,chiar am luat-o pe drumul bine cunoscut,batatorit de noi si de parintii nostri in zecile de ani cand ne intalneam si cand ne desparteam.Pe drum mi-am amintit o multime de intamplari de-ale mele,cum am tinut eu trenul in gara vreo zece minute, ca uitasem puiul fript in frigider si tata s-a intors de la gara,cu bicicleta, sa ni-l aduca.Era sef de gara fiul unei vecine si nu ma putea refuza,asa ca n-a dat drumul la tren pana nu s-a intors tata cu puiul fript,ca deh...,mergeam pana la Fagaras,aveam copilul mic,trebuia sa avem mancare de drum.Doamneeeee...,cat ne-am mai distrat ,pe urma,cu totii,povestind acest episod,de fiecare data.Asa a ramas vorba, pe care mi-o spunea cate unul din ai mei,sau prieteni:pai ceee???...ai tinut tu trenu-n gara sa-ti aduca puiul,daramite..... :)))))
Alta isprava de-a noastra, cu trenul, este aceea cand am ramas in tren,fusesem la vagonul restaurant,imbracati la talie,ca era cald in trenuri pe vremea aia si cand ne-am intors la vagonul nostru...ia-l de unde nu-i.Am ramas stupefiati ,sa aflam ,ca ultimele 2 vagoane ramasesera la Sibiu,iar la caserie, nici vorba sa ne spuna asa ceva.Ha ha ha ha ha....,va inchipuiti cam cum era,aveam la noi doar poseta mea si imbracati de ...interior,ca paltoanele si bagajele erau in vagonul de la Sibiu.Ma rog,ne-am descurcat de minune,am anuntat imediat pe seful de tren,acesta a sunat la seful din Sibiu,totul s-a recuperat intact,noi am coborat la Sebes-Alba ,am luat primul tren spre Sibiu,ne-am recuperat hainele de iarna si bagajele si cu aceleasi bilete am luat rapidul de Curtici.Eiiii...,sa se intample acum asa ceva,ce ziceti???am mai gasi ceva??Mda....
Ziceam ca-mi aminteam, in drumul spre casa ,aceste intamplari si cate altele si ma minunam de balariile, care se inaltau in calea mea pe poteci stiute,cu case locuite,ingrijite,strazi maturate si femei vorbarete, la porti.Nimic din toate astea nu am mai gasit.Cum ziceam,satul meu parca era parasit,din loc in loc era cate-o casa mai ingrijita,locuita deci,dar majoritatea erau....ca fabricile ce le vedem noi prin toata Romania,care nu mai functioneaza....,ca dupa razboi.Trist,tare trist,dar nu m-am lasat induiosata,fiindca stiam ,ca fusesem acum 2 ani la casa noastra ,a doua oara vanduta,reparata si ingrijita si atunci am avut un sentiment de bine.Deci merg cu speranta ca voi bate la usa femeii aceleea si voi schimba cateva vorbe cu ea. La coltul strazii este la poarta o femeie pe care o salut,ii spun cine sunt si o intreb de lumea de pe strada noastra,cine mai traieste dintre vecinele mamei mele...doda Ana,Dodita maistorita,doda Lena....Femeia spune ca ma stie,ca doar era si ea pe acolo cand murise tata...,ma rog,eu nu-mi aminteam,venise pe strada mea mult dupa ce eu plecasem de tot,dar binevoitoare tare,m-a lasat s-o si trag in poza si m-a pus la curent cu tot ce intrebasem. Ajungand la casa noastra m-am concentrat pe camera digitala,ma rugam sa nu mi se termine bateria ca uitasem sa le iau pe cele de schimb.Nimeni nu mai era acolo,plecasera si ei sa lucreze la straini,prin Spania,parca.O perdeluta alba dintr-un material usor si transparent falfaia, in bataia vantului ,la usa inchisa.Asta era singurul semn de viata pe acolo.M-am uitat mult la perdeluta aceea,mi se parea ca cineva, din spatele ei,poate mama mea,ma vedea si va deschide usa,va da perdeluta la o parte si cu zambetul pana la urechi va striga tare la mine:Elisaaaaa....ai venit draga mamei???Ce dor mi-a fost de tine...,ce tare ma bucur sa te vad!!Cat esti de frumoasa(asa li se pare mamelor),parc-ai intinerit,cu sapca aia rosie pe cap...,era sa nu te recunosc.Asa auzeam eu, in mintea mea, cat timp am stat nemiscata, uitandu-ma la perdeluta ce falfaia in bataia vantului.Apoi m-am uitat pe strada,pe trotuarul pe care ne duceam la vie si ...nu mai era trotuar...numai balarii,arbusti de salcami neingrijiti inundasera strada si nu se mai vedea nimic pana la colt. In curte si gradina,unde va spusesem, cu alta ocazie,
ca erau vreo suta de pomi....,era numai buruiana,niciun pom,dar nici macar nu au plantat altii mici,daca pe cei batrani i-au taiat.Da,taiasera toti pomii imediat ce cumparasera casa,i-am vazut la pamant,era curtea plina de trunchiurile lor,acum cativa ani,data trecuta cand fusesem acolo.S-au incalzit cu ei si cand s-au terminat au plecat in Spania.Nu,nu-i judec ,decat ca imi pare rau ca nu plantasera alti pomi,mai putini,10,sau 1 ,doar un pom sa fi plantat si ei,daca au taiat 100.
Si acum sa va spun de ce nu innebunisem de necaz dupa ce mi se intamplase cu o zi in urma la Timisoara.Pentru ca mi-am amintit cate pierdusera ai mei,cate le-au fost luate,ilegal,caci ilegalisti au fost comunistii dintotdeauna si ilegalisti sunt toti politicienii de acum,de la noi.Nu asa se numesc cei care nu respecta legea??"Ilegalisti".Si ei,parintii mei, au supravietuit.
Dupa ce ma incarcasem cu emotiile reintalnirii mi-a fost mult mai usor sa merg mai departe.La Morminti,adica la cimitir.Unde am chichit (impodobit) crucile.
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE SI SA LE LUMINEZE SUFLETELE LOR DRAGI NOUA!

WEEKEND CU BEATLES

La un pahar de must

Aschiuta imi roade tulpinita de caprifoi,latra la mine,inca nu accepta sa pun mana pe el,dar e dispus sa ne jucam.

In fundul gradinii mama,adica cea din care ne-a rupt si noua o bucatica,pe care am ingradit-o si in care cresc de toate,este o parceluta ,care initial era intelenita,stiti voi...,locul acela pe care tractorul,sau calul nu-l poate ara,caci era loc de-ntors.Acea parcela a destelenit-o sotul meu ,acum spe ani si aci am pus,multa vreme, cartofii si dovleceii,iar mai incoace, in timp,nucul si zarzavaturi.Acum,aci avem salata si spanacul pentru primavara,iar ieri mi-a sapat cu harletul si am plantat arpagicul ce-a ramas, dupa ce am pus un strat lung in gradina ingradita.
Este acoperit locul cu crengi sa nu strice animalele,care mai pot intra.


Salata asta este pentru consum,e mare si buna.Si luam demult din ea si tot nu se vede.

Am acoperit cu folie,sa ramana pamantul cald,chiar daca se raceste vremea si sa incolteasca,sa apara frunze pana vine zapada si apoi folia o ridic.

Aici este ceapa micuta, de frunze si trebuie sa o tund,la prima salata.

Salata rasadita arata bine,va fi capatani la primavara,desigur.

Marul asteapta sa-l culegem tot.Ieri s-a demarat actiunea,asa ca o lada este deja in camara.

Ce frumos este marul incarcat cu rod!!!Daca nu le-ar ciuguli pasarile...le-as lasa acolo,ca nu au nimic de la frig.

Dar le doboara pasarile pe jos.

Iata capsunii mei minunati,scheletati pentru protejare de bruma.Noptile au fost acoperiti cu folie si nu s-au inmuiat de la bruma.

Aici,pe locul rosiilor,intr-un strat lung,caci am mutat cararea pe margine,pe sub piersici,am plantat arpagicul.Am mai procedat asa o data,punandu-l toamna si am avut o ceapa mare si sanatoasa,insa ,cum aici nu se gaseste toamna arpagic,fiindca nu pune nimeni toamna,abia acum,gasind la Timisoara in piata Iosefini arpagic,am luat si l-am implantat.Si ce afacere-am facut!!!Caci era la jumatate pretul.:))))

Trebuie sa culeg spanacul ce-a rasarit asa, de capul lui ,printre rosii,dupa ce nu le-am mai sapat.Este de-o mancarica,dar azi voi face brocoli pe care l-am cules alaltaieri,sa nu infloreasca.Am si o punga de ficatei.





Le-am dus capsune alor mei si spuneau ca asa capsune n-au mai mancat,dulci si aromate,desi la baza sunt inca albe,deci pe treisferturi coapte.
Aoleu....!!Ce de treaba am si eu stau la povesti cu voi??!!!Am luat si castraveti sa-i murez,tot azi.


Dar intai de toata....SA BEM UN PAHAR DE MUST!Mna,mna...se lipeste de buze de dulce ce-i.... :)))))))

Toamna frumoasa

Toate astea le-am gasit acasa.Este frumos acasa,nu-i asa?!

ACASA

Acesta este unul din paradoxuri:cu cat iti doresti mai mult sa pleci de acasa,cu atat mai mult vrei sa revii si sa te bucuri, de ceea ce ai lasat in urma, fara sa intorci capul.Asa sunt eu:plec,... ca sa am de unde sa ma intorc,sa constat ca asa cum este acasa nu este nicaieri.Plec, ca sa ma incarc ,desi aici este seva mea.De fiecare data simt acelasi lucru,de fiecare data abia astept sa ma adun, din nou, in matca mea si de fiecare data acest AL MEU este mai frumos,mai profund,mai atragator si mai linistitor decat fusese inainte de plecare.Ce vreti...,asta este impresia mea si cu ea traiesc.
SUNT ACASA ,am mult de lucru,dar si dorinta de a face tot ce trebuie.Am si amintiri proaspete, care, mai tarziu, vor deveni motive de amuzament.
Dragilor,va multumesc frumos ca m-ati insotit si ,citindu-va comentariile,am avut puterea sa merg pana la capat cu tot ce-am avut de facut.Sunteti prietenii mei,simt ca va pasa de mine si iata ca m-a parasit umorul si ma podideste plansul.He he,asta-i o lacrima de fericire.
Si acum....la treaba cu mine,ca am huzurit destul :)))))))))