joi, septembrie 18

O ploaie de amintiri

Si dupa ce-mi alesesem eu Fagarasul,ca destinatie finala pentru restul vietii mele si aveam doar 23 de ani,sa vedem ce-am gasit aici .
Veniseram amandoua,prietena mea si cu mine impreuna,fireste,cu tatal ei,Dumnezeu sa-l odihneasca.Nu era sa ne lase singure,daca tot alesem Ardealul,dumnealui...,ardelean,era mandru si totodata vroia sa ne protejeze,ca parintele,in aceste momente unice in viata unui tanar.Ajunseseram in gara Fagaras,cea veche,noaptea.Am scos capul pe fereastra si am vazut un catun.Mi se parea ca gara din comuna mea natala,Comlosul-Mare,este mai prezentabila.Nu mare-mi fu dezamagirea,ca doar nu era sa locuiesc in gara si nici de muncit la caseria ei nu aveam de facut,asa ca am coborat noi din tren,aveam o valiza uriasa,fara roti,normal si am iesit de pe peron,caci macar avea peron,sau ceva asemanator,cautand un mijloc de transport spre un hotel.
Hotelul era in centrul istoric al orasului si ...dormitoarele de la vreo cazarma,cum vedeam eu in filme,erau mai utilate si mai aratoase.Ce mai...,gara era de poveste fata de camera si restul necesar din acel hotel.Acolo am primit o informatie pretioasa cum ca exista si particulari cu titlu de hotelieri,asa ca a doua zi ne mutaseram prin apropiere,la o casa cu vita de vie,curata insa tare umbroasa.Era sfarsitul lui august si pe atunci,dupa Sf Maria venea frigul si ploile reci care dadeau in lapovite si ninsori pe la inceputul lui noembrie.Acolo urma sa locuiesc eu pana ce scoala imi aranjase o locuinta,ca asa era pe atunci,ti se dadea locuinta de la servici,cu chirie,sau cu bani daca vroiai sa cumperi,sau daca era de vanzare.
Dupa ce ne-am instalat,am plecat sa vedem orasul,sa gasim scoala mea,dar repede,ca la 3 pm cei doi aveau autobus spre Medias.Doamne,ce gest minunat!!Oare le-am multumit eu vreodata pentru ce facusera prietena mea si tatal ei,pentru mine atunci??Nu-mi amintesc,dar inclin sa cred ca nu.Ganditi-va ca nu m-au lasat singura pe lume,sa dau nas cu necunoscutul si sprijinul lor a fost imens pentru mine.Poate va intrebati de ce n-au facut parintii mei asta.Simplu,ei, parintii mei,Dumnezeu sa-i odihneasca,nu puteau pleca niciodata amandoi deodata de acasa,asa cum nici eu cu sotul meu nu mai putem face asta,decat atunci cand cineva de aici o sa-si faca un "hotel"pentru caini.Dar nici cate unul nu puteau pleca in plin sezon,lasand treburile gospodariei vraiste.Iar tata era angajat.Asa ca,dupa ce mama mea a tras un plans, fara sa stie ca eu o vad,fireste ca era ingrijorata si regreta enorm ca nu luasem Jimbolia,sa le fiu aproape,sa ma poata ajuta,sa vin acasa sambetele,sa ma intorc plina de pachete cu mancare,sa ma vada miercurea si sambata cand mama mea se ducea cu produse la piata.Asta dorea mama mea si sa ma marit cu unu'..se gasisera si cuscrele,tot,doar eu sa fiu de acord.Ha ha ha ha...ce-mi vine sa rad cand imi amintesc.Ma duceam la croitoreasa sa-mi faca si mie vreo cateva hainute noi,ca deh...,asa se cadea si,fosta- niciodata- viitoarea- soacra , de prin vecini,stia,ma astepta la poarta si ma chema in casa sa-mi arate zestrea baiatului ei si-mi spunea ca toate alea or sa fie ale mele.Ha ha ha ha...,ea saracuta nu stia ca eu nu dadeam doi bani pe toale,fie ele de oricare-ar fi fost,ca in facultate banii de hainute mergeau pe excursii.Ma rog...,dar unde ramasesem?
Am dat noi o tura prin orasul acesta,care atunci cica avea 20.000 de locuitori,acum are de 3 ori mai mult,doar ca-s plecati la munci ,peste tot,si am vazut un rausor care trecea prin centrul orasului,pe un pod de lemn se trecea dintr-o parte in alta,am vazut Liceu Radu Negru,teoretic,frumoasa cladire,cu amprenta istorica,dar nu aceasta era scoala mea.Am oprit pe cineva pe strada si am intrebat unde era liceul meu si ne-a spus.Era departe,nu aveam timp sa mergem atunci acolo,insa am descoperit strada garii,care era o strada lata,dreapta(deci ceva cunoscut pentru mine,ca-n Banat),cu case frumoase si cu flori multe catre strada.Tare mi-a placut aceasta strada,dar atunci nu ma gandeam ca taman pe aceasta strada o sa-mi fac si eu casa si o sa locuiesc pana la moarte.Nu am avut presimtiri,doar stiu ca le spuneam ce incantata sunt de strada asta si ei s-au linistit ca in sfarsit imi place si mie ceva si ei vor putea pleca cu sufletele impacate,ca m-au lasat intr-o mare de....flori .
Si la ora 3 pm i-am condus la autobusul de Tg Mures si dusi au fost.Momentul acela,cand plecase autobusul,desi din fata Cetatii,stiu exact locul,n-am sa-l uit niciodata.Eu sunt,sau mai bine spus eram o timida,o fiinta delicata,simtitoare mult mai tare decat ar fi necesar ca sa incepi ceva de una singura si ma uitam in jur,m-am invartit 360 de grade de parca trebuia sa scanez tot ce era in jurul meu si sa vad in ce directie trebuia s-o iau.Era numai o impresie,caci directia era stabilita deja.
Asa incepe leapsa cu prima mea zi de scoala ,leapsa primita de la Gabi g1b2i3.

16 comentarii:

  1. Draga Elisa,am aflat ca m-ai pomenit si am venit imediat.Nu ma asteptam sa gasesc o poveste asa de frumoasa despre prima zi de scoala.M-am plimbat si eu alaturi de tine prin oras(desi nu cunosc Fagarasul),am vazut si scoala ta.
    Mi-am amintit de tinerete si ce frumos era in acea perioada cand oamenii erau mai...oameni.
    Mi-a facut o deosebita placere sa citesc povestea ta despre prima zi de scoala din Fagaras.
    Sa fii iubita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine te-am gasit draga Elisa.
    Aseara m-am intors, inca nu mi-am revenit, dar asta e alta poveste.
    Am tras o "raita" prin gradina ta (bineinteles si prin camara) si tare mi-a placut ce-am vazut pe-acolo. Multe bunatati si multa munca, Dumnezeu sa-ti dea sanatate si putere.
    Sper ca fragmentul "o ploaie de amintiri" va face parte din cartea pe care o vei scrie ca altfel e mare pacat.Da ce spun eu carte, carti ca la cate ai tu de povestit nu-i de ajuns o singura carte.
    Mi-a fost dor de tine, te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. of, Doamne, ce de mintiri mi-ai trezit. eu am plecat de la 14 ani de-acasa si, in general, am locuit in vreo 8 orase pana acum. cunosc atat de bine gustul amar al locurilor straine, al sentimentului ca viata ta, aia buna de pana atunci, s-a sfarsit si ca incepe una noua, plina de necunoscut...

    povestesti minunat, Elisa! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Elisa, multumesc pentru ca ai impartit cu noi aceasta minunata evocare ! :)
    Emotia inceputului, primii pasi in nobila meserie aleasa de dascal, departe de cei dragi... greu examen al vietii, dar cat de frumos !
    Nimic nu e intamplator, gradina cu flori ti-a fost harazita de atunci si orbita destinului isi continua mersul fara ezitari...
    Te tin de mana si te invit sa ma plimbi un strop prin orasul sau de resedinta, acum atat de iubit :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Gabi,este abia inceputul,inca n-am ajuns acolo...la prima zi de scoala. :)
    Multumesc.Asa sa fie! :)

    Oana,Oana,dar tu stii ce mi-ai facut?Tu stii cat de dor imi este de prietena mea si cat vreau sa o imbratisez si sa-i spun multumesc?Tu stii cate s-au rascolit in mine cu ocazia acestor amintiri??Aproape am retrait totul,sunt rac,doar stii ca avem puteri din alea...para,nu-i asa? :))))
    Iti multumesc pentru aceasta leapsa,pe care o voi continua cand starea sufleteasca va fi dispusa.Curand. :)

    Pescarus Argintiu,o sa vina o zi frumoasa cand o sa iau camera si o sa pun pe ea cateva momente descrise in cuvinte.Atunci....si acum.Multumesc pentru vorbele tale intelepte. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga mea Gina,acum imi dau seama ca tristetea mea era intretinuta si de absenta ta.Te-ai intors????Doamne-ajuta!Sper ca nu ai inceput lucru de azi,poate mai stai vreo doua,trei zile sa te odihnesti.Gina,nimic nu este planificat,totul este pur si simplu intamplator.Ce va mai fi in viitor....o sa vedem.Te imbratisez draga mea si multam ca te-ai intors. :) Te simt pe-aproape.....

    RăspundețiȘtergere
  7. Bineinteles ca mai am cateva zile "de odihna" ca si la mine trebuie umplut congelatorul :) e drept eu nu ma mai strofoc acum ca in urma cu multi ani cand faceam de toate fiindca se mancau. Azi am mai copt vinete si gogosari, am pus pastai si verdeata in congelator.
    Calatoria a fost minunata dar mult prea scurta... baiatul mamei se descurca bine insa mama inca mai boceste nici ea nu stie de ce . Astept Craciunul cu nerabdare si dupa aceea nu mai stiu Pastele sau vara ca timpul are alte unitati de masura pentru mine.
    Te imbratisez cu drag, seara buna

    RăspundețiȘtergere
  8. Deci ai fost la baiatul tau??Si daca ai vazut cum sta te-ai linistit,desigur.Eu ma multumesc cu pozele si camera web,deocamdata.Nu stiu cum este sa plec de la el si sa-l las acolo,ca n-am trait,inca.O fi mai greu decat cand el m-a lasat aici.Cine stie??Gina,sa nu mai bocesti,sa fii optimista si increzatoare,ca astea se transmit fiului tau,vrei-nu vrei.Deci,gata,ai fost ai vazut si acum astepti alta intalnire,altadata.Asta trebuie sa faca o mama...sa astepte.Te pup draga mea si spor la cumparaturile de toamna. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Elisa, din cutiuta cu amintiri, ai scos ceva deosebit...o bucatica din tine, la propriu si nu la figurat. Am citit printre randuri si tristetea si teama si bucuria si resemnarea dar mai ales faptul ca ai fost si ai ramas o luptatoare.
    Te imbratisez cu drag si sa fii iubita, Doamna Draga!

    RăspundețiȘtergere
  10. Manole,draga mea,nu-i nicio resemnare,nici tristete,ci doar nostalgie.Si...,eu am fost si-am ramas o ciufuta.Mare lucru sa-mi placa mie ceva din prima si definitiv.Exuberanta ,la prima vedere,nu este genul meu.Multumesc scumpo! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Elisa, atunci ma bucur ca m-am inselat! :)
    Leapsa de la tine, n-am uitat-o, vine si ea asta seara! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Duminică plcăcută , Elisa, sestro, zâmbete şi împliniri !
    http://noolmusic.com/google_videos/yundi_li_chopin_piano_concerto_no_1_2nd_mov.php
    Sibilla

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc de sfaturi draga mea, venind de la tine au o mai mare greutate fiindca ai experienta in domeniu. Asa e, ca mame trebuie sa ne obisnuim cu asteptatul si as mai adauga eu cu inca ceva: sa spunem "da" de fiecare data :) (nu uita ca am doi si sunt firi diferite) :)
    Sanatate sa fie ca in rest toate le -om duce noi :).
    O diminica placuta iti doresc. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  14. Manole,totul este decalat cu multe zeci de ani.Eu scriu acum despre atunci si normal ca distorsionez nitel perceptia.Apare, neintentionat,o interferenta intre sentimente.Iar eu sunt asa ca nu ma opresc sa dezbat nemultumirile,temerile si de resemnat,nu-mi amintesc sa ma fi resemnat vreodata,sau nu mi-am dat seama de asta.Mereu am pedalat pe ...tot inainte!!chiar si acum. :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc Sibilla,o sa ma uit chiar acum. Si tie la fel! Te imbratisez,drago! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Ei..,Gina, cu atat mai bine ca ai doi fii,ca nu te cramponezi de unul,asa cum fac eu si ei,fiecare,se simt mai liberi de ""introspectia"""materna.Glumesc si eu,ce sa fac pe frigul asta?? :lol:
    Dar n-am vrut sa sune a sfat,desi....

    Duminica placuta draga mea!

    RăspundețiȘtergere