vineri, mai 23

SI AFARA PLOUA , PLOUA


Lacrimi

Octavian Goga

Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei…

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.

Pesemne lacrimile mele

Acuma-n suflet se cobor,

Si-mpotmolind-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor…
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
Tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers

3 comentarii:

  1. mesterulmanole23 mai 2008, 13:25

    Elisa, plange cerul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Zorele, mor după zorele! Mulţumesc, Elisa!
    La spanac nu m-am băgat, că mă enervează la curăţat şi spălat. Da pot să revin la masă. Ouă proaspete ai? Da? Bine, revin.
    Nici la trandafirul japonez nu m-am băgat. Că am şi eu. E schilod ca mine dar face nişte flori imense.
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  3. Manole,azi a fost asa:ploaie,soare,ploaie,soare...soare...soeare si si deja pamantul s-a crapat.Luni...la prasit cu mine :lol:

    Isabelle,spanacul asteapta cuminte, alta sansa,la rece :lol:
    Aveam multe zorele,pe toate gardurile,dar acum le caut cu lumanarea :)

    RăspundețiȘtergere