AMINTIRI DE ZIUA TINERETULUI

Cand tata a plecat dintre noi am ramas in casa bunicilor de la mama,mai traia bunica ...si cu casa in rosu,din caramida,inceputa de parintii mei si ajunsa in faza de acoperis,fara usi,fara ferestre.Casa cea noua era pe partea de rasarit a curtii,adica vis-a-vis de cea in care m-am nascut.Ai mei plantasera 3 nuci de-a lungul casei celei noi,fiecare nuc al unei fete si la fiecare nuc,care atunci erau mici,se afla cate o gramada de nisip,pregatite pentru treburile ce urmau la casa.Imi amintesc momentele in care mama ne-a spus sa mergem sa ne rugam sa nu moara tata si noi am ingenunchiat ,fiecare la cate un nuc,de parca nucii erau icoane si spuneam rugaciuni cu rugaminti fierbinti catre Dumnezeu,sa nu ni-l ia pe tata. Urmatorii 5 ani au trecut cu mare greutate,am povestit in CIULINII BARAGANULUI,caci mama mea ,draga de ea,muncea singura la camp...porumb,grau,floarea soarelui,alte cereale,via,livada cu ciresi.Aceste loturi erau raspandite in toate zarile in jurul satului,ba cate unul era mai aproape de Teremia Mare,decat de satul meu si se mergea cu caruta ore.... Toata recolta ce-o strangea mama o dadea la stat sub forma de COTE,adica dari ...insa cotele erau chiar mai mari decat recolta si noi ramaneam mereu datori la "ei" ,caci asa era politica "lor"sa te faca sa te simti dator,sa-ti stea nevoia dupa ceafa,sa nu respiri usurat niciodata,sa-ti amarasti zilele pe care ai ajuns sa le traiesti. Multi dintre cei care citesc nici nu-si imagineaza ce pecingine au fost "ei" pe capul taranilor instariti si a celor ce-au fost deportati si pentru cei ce-au ramas acasa. Imi amintesc ca ,la un moment dat mama mea era disperata tare ca nu mai stia ce sa ne puna pe masa,desi aveam recolte,totul mergea direct la "ei",nimic nu se aducea toamna in curte.Si atunci mama mea si-a amintit de prietenul tatalui meu,din satul vecin,care era sfab(neamt din Banat) si care, fiind prieten cu tata inainte de a muri,poate o s-o ajute,se gandea mama.Si intro zi m-a luat pe mine cu ea in caruta si am plecat la Comlosul -Mic,la 4 km de noi si tot ce-mi amintesc din aceasta escapada este faptul ca nenea acela i-a umplut caruta mamei mele(acum cand scriu ma podidesc lacrimile,la gandul cat a suferit mama mea in viata ei) cu de toate...faina,zahar,untura,slanina,jambon,cereale pentru animale (si nu uitati ca mama facea tone pe pamantul ei,dar le lua statul)si ...o capra.De atunci am inceput noi sa avem capre,caci la noi,in Banat era o rusine sa ti capra...,vaca aveai ,de erai om cu stare.Dar, dupa ce-or venit "ei" la putere....cine sa se mai stie om cu stare??!!Abia daca-si mai duceau oamenii zilele. Doamne!!! Cata umilinta!!!Sa ai pamant,sa muncesti din greu,sa obtii recolte si totusi sa-ti moara copiii de foame???Asa a fost atunci.Si va mirati ca eu iubesc plantele care ne hranesc?Ca le vad ca pe niste fiinte iubite si le trec mult inaintea celor pe care acum ii numesc "ei"???