Eclipsa
Renunţ la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingăşie tot mai mult mă-ntunec
Şi pier de umanism şi milă.
Înduioşate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut
Şi botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,
Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
M-au impresionat florile tale mult de tot. Esti o adevarata inspiratie pt noi toti! Fie ca primavara sa nu plece niciodata din sufletul tau :)
RăspundețiȘtergereLaura,ma simt onorata de trecerea ta pe aici,caci de ceva vreme citesc cu mare placere blogul tau...dar n-am indraznit sa intervin.Multumesc mult.
RăspundețiȘtergereCand vreau sa-mi bucur ochii cu lumea florilor intru in gradina Elisei, cand vreau sa "zbor" intru in tinuturile de poveste ale Laurei.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca v-ati intalnit si ma incanta... sa va cunosc lumile minunate! :)
Cristal,ma bucur pentru fiecare vizita .Sufletul meu este in fiecare floare,frunza,mladita...dar si la mari departari...
RăspundețiȘtergereMultumesc tare mult.
Draga Elisa, ma bucur mult ca ma vizitezi si ca iti place la mine. Esti bine-venita oricand doresti si... indrazneste :)
RăspundețiȘtergereLaura,multumesc de incurajare :)
RăspundețiȘtergereDaca ar fi sa parafrazez o vorba as spune:un pas mic in gradina mea si un pas mare in lumea vizitata de tine.
Ceea ce eu doar visez tu chiar intreprinzi...calatoriile. :)