Cercul meu de prieteni nu-i patrat ci poligon cu 5 laturi,fiecare latura diferita prin culoare si intensitatea trasarii,dar egale intre ele,ca eu zic ca-i un pentagon regulat.Si unghiurile sunt egale,prin consecinta.
Pentagonul este un poligon cu cinci laturi şi cinci unghiuri. Ca orice figură geometrică şi pentagoanele pot fi concave sau convexe.
Un pentagon regulat are toate laturile egale şi toate unghiurile egale (fiecare unghi interior are 108°, în cazul pentagonului convex, respectiv 36° în cazul celui concav sau stelat).
Un pentagon regulat convex, cu latura de lungime a are aria dată de formula:
Un
pentagon regulat convex.
(sursa:Wikipedia)
Si ne adunam noi,doua familii si jumatate,la zile importante,cam de 2 ori pe an la fiecare familie acasa,in mod organizat si ...cica, ne distram.
Una dintre laturi este cea mai pronuntata,intens colorata si iesita bine in evidenta,recita din Nichita,filozofeaza,atinge pana la urma creationismul si trece usor,prin interferenta, cu o alta latura si ea foarte pronuntata,la cartea spiritelor a lui Allan Kardec.Noi,celelalte 3 laturi ascultam fascinate (desi stim perfect despre ce este vorba),ne uitam cand la una,cand la cealalta latura,care acum este in vizor,fiindca ne povesteste esenta cartii pe care ea o citise de curand,ne lamureste cum a descoperit-o si ce carti adiacente,ca subiect,a mai achizitonat.Si asta dureaza o mare parte din timp,timp in care intervenim si noi celelalte laturi,ca doar am mai auzit despre asta,tot de la ea.Chiar, mie mi se pare un ..deja vu.. si ,la un moment dat,sparg atmosfera spiritelor tacute si ascultatoare si zic:
-Am un banc...,trasnet :)
Ele,laturile,desi sunt intrerupte de la magia povestii stiute,par bucuroase de interventia mea,se uita toate catre mine,cu zambetul larg deschis si asteapta,aproape cu infrigurare ...urmarea.
Eu,zambind la greu,aproape cu mimica schimonosita de ras,ca stiu ce urmeaza,ma apuc sa zic bancul.Toate laturile fac ochii mari,fata spre mine si parca stau sa plesneasca in ras,dar nu...,nu inca.
Asa... si cum povestesc eu inceputul bancului,uitandu-ma repetat la fiecare in parte,timp in care buclele frizurii mele se balanseaza dintr-o parte in alta,pe fata imi apare o usoara roseata si stiind poanta,deja incep sa rad printre vorbe.Ele,amuzate de amuzarea mea rad usor,uitandu-se una la alta,intrebator si curios,fiindca bancul pare sa aiba poanta buna.Nu-l stiusera de altadata,eu nu ma repet,ca deh...bancuri sunt...cu duiumul.
In timp ce ma apropi de poanta,mai mult rad decat vorbesc,expulzez vorbele printre dinti,imi dau capul pe spate si rad...si rad si ele,laturile mele se uita nedumerite unele la altele,nu se enerveaza,asta-i bine,si spera sa-mi treaca rasul sa termin bancul.Greu,ca eu anticipez reactia lor si rad nu numai de poanta ci de toata situatia creata si ..intr-un final spun fraza poanta,dar razand ca la o scena din SEINFELD.Toata lumea este nedumerita se intreaba unii pe altii ce-am zis,care-i poanta in timp ce eu ma prapadesc de ras in continuare iar latura mea adiacenta zambeste sagalnic(el stie bancul de acasa),iar celelalte rad de rasul meu ,chiar in hohote si fara sa afle poanta.Atunci,ma opresc si reiau poanta,clar,tare,cu dictie si subinteles.O clipa nimeni nu rade,toate laturile sunt incremenite,dupa care hohotele de ras unplu sufrageria,se aud clinchete de clopotei,adrenalina se revarsa si pentagonul este fericit.Sa exemplific:
Un tip se intalneste cu prietenul lui cel mai bun si-i zice ca s-a saturat de nevasta-sa si vrea sa scape de ea,dar nu stie cum sa faca sa fie crima perfecta si sa nu patimeasca dupa aia.
Pana aici am fost serioasa,doar un usor zambet flutura pe buzele mele...
Prietenul lui ii spune...uite,te invat eu cum sa faci.Fa sex cu ea incontinuu,cat de mult,o obosesti,o sleiesti de puteri,o ametesti,nu mai stie de ea si intr-un final o sa moara.Nimeni nu va sti cauza mortii si tu vei fi curat.
Aici,deja am spus razand,dar inca s-a inteles totul.
Tipul face cum i-a spus prietenul,face sex cu nevasta-sa pe rupte,ca doar doar o...doboara.
Dupa ceva vreme se intalnesc toti trei si prietenul vede cum nevasta omului este superba,infloritoare,cu zambetul masca pe fata,isi legana poseta si merge alintata de pe un sold pe altul,iar sotul ei ....brrrr...,de nerecunoscut.Slab,pricajit,adunat de spate si negru la fata.Prietenul,il ia deoparte si-l intreaba:-Eiii..,cum e?
Aici,eu deja nu mai pot,ca urmeaza poanta si rad de ma prapadesc...
-Cum sa fie??Bine.Dar ce zici de ea...,proasta ,nici nu stie c-o sa moara...:))))))))
Altul:
Intr-n compartiment de tren,cu geamul deschis, doi tineri si un bade ardelean .La un moment dat badea zice:-Mai copii...,inchideti jeamul cela...,nu vedeti ce frig ii afara??!!!La care baiatul se ridica,inchide geamul si zice:-No...,amu ii mai cald afara??!!
La bancul asta am ras 10 minute :)))))
Cred ca v-ati dat seama ce dor imi este de ...pentagon.
Parca n-am avut niciodata atatea conserve si tot ne-au ramas,dar acum....sunt enorm de multe.Am facut si eu ca ceapa,care cica se inveleste in multe frunze uscate cand va fi iarna grea,sau stiuletele de porumb,deasemenea.
Raftul din pivnita care contine borcane si sticle de anul acesta.
Castravetii i-am cumparat din piata,doar borcanul cel mai mare este cu castraveti din gradina.Cele legate cu celofan au primit un capac deasupra,din hartie,ca sa nu se umezeasca celofanul,dar este numai asa...superficiala legarea.
Aceasta-i dulceata de acum din capsunele verzi si este cea mai faina.
