Eram copil la scoala primara cand inca mai aveam livada de ciresi si podgoria de la marginea satului.Via era plina de tot felul de pomi,iar ciresii erau la o margine,la capul locului ,cum se spune.Erau zeci...Acolo se desfasura fericirea copilariei mele si a surorii mele mai apropiate de varsta mea.Scoala era spre sfarsite,caci ciresele intrau in parg pe la inceputul lui iunie,iar noi,cu o droaie de copii din vecini,sau de pe drumul pe care-l faceam pana la vie,inarmati cu un clopotel stralucitor care clincuia subtire,ne indreptam galagiosi spre locul atat de drag...(nu ne obliga nimeni sa ne ducem,dar faceam treaba buna...).Pazeam ciresele de ciori si grauri,ca altfel...praful se alegea de ele.Si era mai mult decat hrana noastra preferara,era baza financiara a gospodariei noastre.Parc-o vad pe mama mea,draga de ea,cum pleca cu platforma incarcata cu vreo zece cosuri mari de 50 Kg fiecare,pline cu minunatia asta de fructe,in oraselul cel mai apropiat, la 15 km ...,la piata.De cate ori am fost si eu??!!!!
Treaba se desfasura asa:noi ne jucam,faceam galagie (cam cum este acum vara intre blocuri :) ),iar cand auzeam glas de cioara,sau zumzetul ce-l facea un stol de grauri,in zbor....cling-cling din clopotel,strigam mai tare si speriam tot ce era viu pe acolo,nu numai ce trebuia speriat.Seara,cu bluzele pline de cirese treceam pe la casa lu'Florica,ca era in drum si bunica ei ne facea urgent o placinta cu cirese,de nu i-am uitat gustul nici acuma.
Dar nu asta vroiam eu sa spun.Vreau sa ajung la titlu.Deci....
Au trecut anii,ne-au luat si ciresii,eu am plecat la invatatura si cand a venit vremea sa fac si eu ca tot omul o casa si sa vina mama mea sa vada ce-am facut, ce credeti ca mi-a adus?Ati ghicit...o joarda de 1 metru jumate ,groasa cat degetul mare si cu radacina.Era un pui de cires,altoit de tata si in legatura cu care radem si acuma cand ne intalnim cu sora si cumnatul meu din Timisoara,povestind cum s-a desfasurat faza cu transportul mamei mele,cu trenul la Fagaras.Ea,saracuta nu venea la noi fara vreo 7..8 bagaje,iar ciresul era al n-lea bagaj.La gara o ducea cumnatul meu si suparat, ca nici el nu stia cum sa mai se descurce cu atatea bagaje, din masina pana in tren,ii zise mamei:ce dreaq mai faci si cu batul asta??? :P lol
Da si batul ala in primavara lui 86 s-a ramificat in 3,au crescut trei ramuri care s-au transformat in trei tulpini groase ,de la care s-a format coroana.Atunci ...eu l-am imbratisat si i-am promis ca n-o sa-l tai niciodata,cat traiesc.Si fac asta de cate ori ma simt prea singura,cand mi-e dor de mama si de familia noastra frumoasa,care a trecut prin atatea intemperii (politice).De asta nu suport eu politica,cred.
O sa-l pun mai jos,dar se vad doar ramurile inflorite...de anul trecut,cred.
M-am nascut intro familie de tarani instariti ,al treilea copil, care trebuia, neaparat, sa fie baiat.Sa fie baiat si sa ramana sa vada de gospodaria parinteasca.Sa cultive pamantul,sa creasca animale si pasari si sa fie un sprijin pentru parinti, la batranete.Da,era o mica avere,pe atunci,insa era si multa munca.Si mie-mi placea sa muncesc,caci de aia si m-am nascut.Insa...din toate planurile parintilor mei doar pasiunea pentru munca mi-a ramas.Caci venisera vremuri grele.Mai intai a murit tata,cand eu aveam 4 ani si mama ramase vaduva cu 3 fete .Mari greutati.Dar o sa scriu mai incolo,caci acum vreau sa ajung la ...pasiunea mea de-o viata,sau ursita???
Da,sa muncesc in gradina,sa seman,sa prasesc,sa plivesc si raresc,dar mai intai sa plantez...mor de drag sa fac asta.Mai mult si mai mult imi place sa privesc plantele,sa le analizez,sa le admir si sa culeg.Ador sa ma uit la pomii infloriti,dar si la rodul lor colorat.Si mai imi place sa daruiesc fructele si tot ce creste in gradina mea.Abia astept sa vina primavara cea adevarata,sa nu mai ninga noaptea,caci bobocii florilor de piersic s-au umflat,stau sa plesneasca .Corcodusul, cel a carui coroana da in fereastra de la dormitor, s-a cam albit,adica mai are un pic si ...infloreste.
Acum fac o paranteza sa spun ca doar ieri m-am gandit sa-mi fac blog si sa pun poze cu toate aceste minunatii si cu munca ce-o fac cu tot dragul,cu etapele prin care trece fiecare planta pana ne da roade,minunatele ei roade.Dar ,inca n-am camera de fotografiat.O sa cumpar.O sa invat sa o folosesc,o sa invat sa postez si poze.Sper ca,de acum inainte,pana o sa mor,o sa am aceasta ocupatie minunata.Sa fiu responsabila,sa am un scop bine definit.Caci asta imi lipsea.Utilitatea.Stiti cum este sa te simti inutil?Cumplit.
Asa...acum,cand scriu prima mea postare pe primul meu blog,facut de mine,gradina mea este in urmatoarea faza:arpagicul plantat si acoperit cu folie,usturoiu deasemenea.Mazarea si salata sunt semanate,iar aici,in casa am rasaduri de rosii,ardei,gogosari si vinete.Azi am repicat 50 de fire de ardei si gogosari,in ghivecele in care o sa creasca in casa,apoi in balconul inchis cu sticla,ca o sera.
La rasaduri termenele sunt cam asa:ardeii si vinetele,dar si petuniile se seamana imediat dupa 15 februarie,caci le trebuiesc cam 20 de zile pana sa rasara.Eu le-am tinut la loc calduros,sub calorifer si au rasarit mai repede.Rosiile se seamana cam dupa 1 martie...prin 3,parca asa imi amintesc.Ele rasar intro saptamana.
Temperatura necesara pentru germinare este in jur de 25 de grade Celsius,iar dupa ce rasar,se scot la lumina(adica se aseaza la fereastra din dormitor) si in functie de lumina,(zi ,noapte,soare,nor),variaza,insa nu trebuie sa coboare sub 10 grade la rosii si 15 grade la ardei si vinete.Desigur ca atunci cand este soare ,deschid si caloriferul si ajunge la 32 de grade,iar noaptea coboara si la 18 grade.Caci rasadurile dorm cu mine in dormitor...acolo e cel mai cald.Si daca germinarea a avut loc in bucatarie...cresterea se face in dormitor. :P
Acuma,ghivecele cu plantutele repicate(transplantate cate un fir intrun ghiveci) stau in sufrageria de la etaj,care e speciala pentru flori in timpul iernii. Na,ce sa fac??!!Trebuia sa fie ocupate toate camerele...sa fie viata in fiecare.Asa imi place.Si...cum sa fiu facut altfel?
Dimineata,pe la 11,deschid geamul si plantele primesc aer curat,mai rece acum ca-i frig afara,dar asa se acomodeaza si se intaresc,devin mai puternice si mai pregatite pentru mutarea finala,in gradina.Nu mult,in functie de cat este de frig afara.Azi le-am lasat la aer doar 5 minute,iar cand e afara cald...atunci sta geamul deschis si 3..4 ore.
Cred ca pentru inceput este deja prea mult.Promit sa nu scriu articole(ce pretentios suna!!)lungi,doar azi,ca e primul.Acum sa vad cum m-oi descurca mai departe.Ca nu stiu nimic. :)
